Despre învățămîntul românesc. Emoții. Certitudini. Limite.
Reporter: Ce amintiri aveți din școală?
Solomon Marcus: Amintiri memorabile am din primii mei ani de școală. Itinerarul de la cretă și tăbliță cu mărgele la creion și caiet, apoi de la creion la condei și călimară cu cerneală l-am parcurs cu o maximă intensitate emoțională și m-a marcat pentru tot restul vieții. Alfabetul cuvintelor, de la A la Z, și cel al numerelor – de la 0 la 9 – au devenit pentru mine un termen de referință, tot caut alfabete în tot ceea ce fac, iar la locurile în care am trăit aceste prime experiențe, grădinița de copii din strada Negel și Școala Primară de Băieți nr. 2, din Calea Oituz, orașul Bacău, simt mereu nevoia să mă întorc.
Rep.: Vorbiți de emoții. Limitele învățămîntului, pe vremea dumneavoastră și acum?
S.M.: Limitele le-am înțeles nu atunci cînd le-am trăit, ca școlar, ci mult după aceea. Atunci, ca și acum, învățarea era înțeleasă și controlată, în special, ca exercițiu de memorizare. Efectul negativ al acestui fapt era diminuat de natura elitară a liceului din acea vreme. O mare parte a elevilor din acea vreme aveau acasă condiții de pregătire intelectuală favorizată de părinți cu pregătire corespunzătoare și de existența unei biblioteci semnificative. Totuși, în unele privințe, situația era mai bună decît acum. Astfel, manualele școlare erau mai bogate în povești, acolo unde azi se preferă argumentul formal. Dar lucrurile nu sînt chiar așa de simple, argumentul formal are și el avantajul rigorii și mereu vom ezita între cerințe care se satisfac numai una pe seama celeilalte.
Rep.: Facem bani cu educația?
S.M.: Menirea educației nu este să te învețe să faci bani, ci să-ți dezvolte nevoia de a înțelege lumea, de a te înțelege pe tine, să-ți provoace bucuria și plăcerea acestei înțelegeri, să-ți formeze acel comportament care îți permite să-ți dezvolți identitatea personală și națională în armonie cu înțelegerea alterității, cu formarea identității tale europene și planetare. Educația autentică este într-un fel cultivarea gratuității. Iar această gratuitate este sursa marilor beneficii.
Rep.: De ce ne pleacă tinerii?
S.M.: Trebuie înțeles un lucru: din punctul de vedere al celui care dorește să se împlinească intelectual, profesional, moral, este normal azi, este vital să te miști în lume, să simți nevoia de a pleca din cînd în cînd de acasă și să trăiești din cînd în cînd bucuria întoarcerii acasă. „Exodul creierelor” mi se pare a fi o problema perimată, o încremenire într-un slogan dintr-o altă perioadă a istoriei. Un număr imens de persoane fac acum naveta între America și bătrînul continent.