Într-un tîrziu, gemetele poporului s-au făcut auzite. Convoaiele de pe DN1, sugrumate pînă acum la Comarnic și la Bușteni, vor începe să se miște.
Șoferii nu vor mai înjura ore întregi la trecerile de pietoni, fiindcă statul român a reușit, după 23 de ani, să ridice patru pasarele. Fluidizarea traficului încă n-a fost dovedită experimental, dar a fost dedusă din calcule și probabilități, așa cum au fost prefigurate, la vremea lor, mecanica cuantică și teoria relativității. Mircea Cosma, șeful Consiliului Județean Prahova, a trebuit să-și trezească clientela cu noaptea în cap și s-o pună la zidirea pasarelelor cu 24 de ore înainte ca licitația să aibă loc. Patru schelete de metal se înalță acum deasupra șoselei și, după cum se poate vedea din arhitectura lor finală, au fost gîndite fără scări. Scările au fost atașate abia cînd un macaragiu a vrut să traverseze de probă și nu s-a putut cățăra pe stîlpi. Numai că scările sînt mai verticale decît firul cu plumb, iar pietonii peste 35 de ani, care nu se antrenează zilnic la inele, nu au cum să le escaladeze. Turiștii din Bușteni vor trebui să traverseze tot peste șosea, dar acum șoseaua e separată de trotuar de garduri de un metru douăzeci, imposibil de sărit. Așa că cei care nu se pot cățăra pe pasarele doar prin forța bicepșilor, ținîndu-și corpul în echer, cu picioarele întinse în față, au de ales o moarte mai crudă. Vor fi spulberați, pe fostele treceri de pietoni, de șoferii care știu că lumea e sus pe pasarelă sau vor fi striviți de gardul protector atunci cînd vor căuta o scăpare pe trotuar. În final, cititorul avizat înțelege că, prin împuținarea pietonilor, obiectivul fluidizării DN1 e parțial atins.