Caţavencii

Sorin Frunzăverde: „Nu am tras-o nimănui“

A fugit de la PDL-ul lui de-o viaţă. A trecut la USL-ul de alegeri.

Reporter: N-am văzut trădare mai frumoasă!

Sorin Frunzăverde: Trădare? Este un simţămînt adînc înrădăcinat în activitatea şi sufletul meu, de ani de zile. Că sînt inutil PDL-ului, că nu există decît un singur glas în partid şi eventual acela impune şi rade orice concurenţă. Astfel nu cred că trădare se numeşte, cînd se coace deja de mult timp prăjitura asta.

Rep.: Dar cum se numeşte?

S.F.: Prăjitură. E ceva gata. E un nou produs.

Rep.: Dar prăjitura e gîndită ca prăjitură de cînd e mama ei făina şi tac-su oul. Dacă devine răţuşcă, se numeşte trădare.

S.F.: Înţeleg, dar omeneşte poţi să te răzgîndeşti. E dreptul tău, e în puterea ta.

Rep.: Mărul naşte mere?

S.F.: În primul rînd, aş vrea să nu intru în astfel de polemici.

Rep.: Naşte sau nu naşte?

S.F.: Da, mărul naşte mere.

Rep.: Istoria?

S.F.: Învăţăminte.

Rep.: Greşit, nu învăţăm mai nimic din istorie.

S.F.: Cum nu se învaţă?

Rep.: Dumneavoastră ce-aţi învăţat din uciderea lui Mihai Viteazul la 9/10 august 1601, la Turda?

S.F.: Să fiu atent la prieteni.

Rep.: Şi la alianţe. Basta i-a tras-o!

S.F.: Da, iată că ceva se învaţă.

Rep.: I-aţi tras-o lui Boc sau lui Băsescu?

S.F.: N-am nimic personal. Ca principiu, doar.

Rep.: Principii, doctrine nu există în politică. Aţi fost cu popularii, acum cu liberalii. Ce principiu?

S.F.: Da, aştept un timp mai bun ca să impun în continuare acest crez al meu.

Rep.: Deci amînaţi Popularul?

S.F.: Să spunem că-i dau un timp de respiro.

Rep.: Iar trădare! De data asta trădare de sine.

S.F.: Eu nu pot să mă trădez atîta timp cît ştiu bine ce fac, amînarea proiectului, punerea lui în viaţă în viitoarea mea realegere ca preşedinte al Consiliului Judeţean.

Rep.: Amînare spuneţi?

S.F.: Amînare.

Rep.: Amînarea nu e trădare?

S.F.: Amînarea e amînare. Vremurile sînt de aşa natură în­cît amînarea e doar amînare.

Rep.: Nerealizare la capătul ei.

S.F.: Nearealizarea nu e trădare.

Rep.: Aha, deci avem trei stadii: trădarea, amînarea şi sinele.

S.F.: Cred că avem o singură obsesie: trădarea. E a dumneavoastră obsesia.

Rep.: I-aţi tras-o lui Băsescu, e trădare.

S.F.: Nu am tras-o nimănui. Am lucrat în sensul unei armonii între ceea ce simt şi ceea ce cred.

 

Exit mobile version