Caţavencii

Soția mea, păpușa Barbie

Dacă ai deschis cumva, miercuri, contul de HBO Max, ai ajuns fără să vrei și la întîlnirea cu familia americană Littlejohn: ea, blazata autoare a unui roman de mare succes, premiat cu Pulitzer – douăzeci de ani mai tîrziu, încă în durerile facerii celei de-a doua cărți, așteptate de mult la publicare; el, stresatul cercetător workaholic care a inventat procedeul universal de micșorare a orice, obiect sau ființă, dar e blocat în faza de descoperire a reversului – mărirea înapoi la cotele inițiale. Din cauza acestor frustrări profesionale, căsnicia nu le merge prea grozav în ultima vreme și Lindy și Les au trecute în agendă și ședințele de consiliere a relației de cuplu.

Printr-un accident cu totul regretabil, în care a fost implicat absolut întîmplător dispozitivul de redus chestii, adus pentru studiu suplimentar acasă, Les o face pe Lindy de zece ori mai mică: doamna Littlejohn are acum 15 centimetri și locuiește în căsuța păpușilor fiicei plecate la facultate, arestată la domiciliu într-un apartament complet miniaturizat de domnul Littlejohn în laboratorul de la muncă, de la accesoriile dormitorului și echipamentele bucătăriei la instalațiile vasului WC din baie.

Experimentul ăsta neprevăzut îi antagonizează și mai mult, fixîndu-i pe poziții ireconciliabile (să nu fi fost așa, gîndiți-vă ce-ar fi însemnat redimensionarea relației pentru viața lor sexuală: el n-ar fi încăput decît parțial în patul ei, ea s-ar fi pierdut printre colinele cutelor pilotei lui). Fiecare are problemele sale deci, dar, între joaca lui zilnică cu știuleții variabili în lungime de la serviciu și arestul ei în cutia pentru marionete, parcă mai dificilă e misiunea de supraviețuire în jungla casnică din sufrageria populată cu inamici altădată inofensivi: pînă la ghearele sau colții motanului familiei, chiar și o banală muscă poate fi mortal de periculoasă.

Teleportat, parcă, pe ecran din alte timpuri, mult mai naive, The Miniature Wife se joacă cu un concept prost reciclat. Ideea e veche (cel mai recent, a folosit-o Honey, I Shrunk the Kids, în 1989) și, în procesul adaptării ei la prezent, a rămas la fel de obsoletă. Dacă pentru telespectatorii de acum patru decenii, umorul infantil, personajele caricaturale și happy-end-ul cu concluzii morale previzibile funcționa perfect, în 2026 e complicat să mai vii cu ecuații matematice transformate în reacții chimice de un savant nebun, pentru că nu te crede nimeni. Credibilitatea producției e foarte importantă la numărul de vizualizări pe platformele de streaming, iar războiul continuu dintre soții înverșunați ajunși la criza vîrstei de mijloc – o confruntare ridicolă, superexagerată, cu farse la fel de expirate ca-n Home Alone – provoacă doar zîmbete ironice.

Respectînd proporțiile (da, joc de cuvinte intenționat), The Miniature Wife e doar un The War of the Roses diluat, intrat la apă.

The Miniature Wife, 2026-?, rom-com SF ieșit din perioada de garanție, creat de Jennifer Ames și Steve Turner, după povestirea cu același titlu a lui Manuel Gonzalez, zece episoade de 40-46 de minute, difuzat de Peacock, disponibil pe HBO Max.

Exit mobile version