Albumele lui Raku vin cînd ţi-e lumea mai dragă. La fel ca şi acesta, picat într-un moment cînd hip-hop-ul românesc este, în mare parte, al clasei de mijloc, lipsind muşcătura după lătrat. Tocmai de aceea, glanda creştin-naţionalistă a lui Raku (fan, naiv, zic eu, al Noii Drepte), mereu încordată, ne aduce aminte unde trăim, din cînd în cînd: „Vipere sînt în funcţiile de sus, / Fac ce vor cu armata, / Ca-n Fîşia Gaza, / Conquistadori jegoşi, răpind altora brazda“.
Dar ca să rezum albumul* şi să păstrez paradigma (iată că am ajuns să scriu o recenzie muzicalo-politică!), poate că ar fi mai bine să citez din Eminescu: „Nu alegem vorbele după cum îndulcesc sau înăspresc lucrul, ci după cum acoperă, mai exact, ideea noastră. Nu vorbele, ci adevărul ce voim a-l spune e aspru“. Mai departe, zic să-i ascultăm moravu’, versuri (de multe ori prăpăstioase) foarte bune de altfel, şi să bănuim că omul Raku nu este atît de pornit precum cel ce a rămas în istorie drept Căpitanul, ci doar că „stă aşa, şi se gîndeşte“.
* Raku, Emite semnale (Chill Brothers Records, martie 2011)
Gen „din aceeaşi categorie“
1. Culese din Cartier, Volumul 1. Mai mulţi artişti insistă cu revitalizarea folclorului cules din case şi cartiere. Sau cum ar zice astăzi Compact: „Drumul e boring, dar tare aş vrea, S-ajung la tine, să fumăm ceva“.
2. Tyler, the Creator – Goblin. Mergem spre o cu totul altă zonă, adică tragem o linie babană la 20 Hz, şi vă recomand albumul neruşinat al unuia dintre membrii trupei care dă ora exactă în rap, Odd Future Wolf Gang Kill Them All.
3. Lil B – I’m Gay (I’m Happy). Pe lîngă titlul deosebit al albumului, Brandon McCartney, la cei 21 de ai săi, îl numeşte pe Justin Bieber vărul său şi declară viaţa de cartier o iluzie. Cu aşa ingrediente, supa-i numa’ bună.