În muzica pop românească, cuvîntul „apogeu“ se traduce prin „featuring Moga“. La fel cum în State nu eşti cineva pînă nu cînţi alături de David Guetta sau cocalarul cu faţă de mexican, zis şi Pitbull. Cum România este o caterincă penală, rapper-ul Laurenţiu Mocanu n-a văzut nimic rău în a sări gardul.
Şi-l cred, după atîţia ani de Anonim. A profitat de Şansa Lui* (apropo, „Şansa Ta“ e una din cele două piese bune de pe album) de a lua bucata mai mare de pîine. Dar ne-a pierdut pe noi, ăştia cărora ne-a cam plăcut albumul Probe Audio. Doar „Manifest“ ne mai aduce aminte de acel Laurenţiu circa 2009, care aducea clasa de mijloc cu picioarele pe pămînt şi pe care-l credeam cînd spunea că nu ne-am născut în „Locul potrivit“. Amice, iată că pentru tine e mai mult decît potrivit, aşa că nu o mai arde moralist cu privire la viaţă fără compromisuri.
* Guess Who, Tot mai sus, septembrie 2011.
Gen „din aceeaşi categorie“
1. Grasu XXL – Unu. Prietenul bun al lui Guess Who se pregăteşte şi el de lansarea albumului (poate cu ProSport?). După LaLa Song, zic să ne aşteptăm la aceeaşi distracţie futilă.
2. Cheloo – Cel care urăşte. Ascultaţi-l ca să vă mai clătiţi urechile după treburile de mai sus şi pentru că noi, ăştilalţi, „avem alte preocupări, aşteptăm tramvaiul în staţii“.
3. DOC – Lucrare de control. Fostul membru CTC şi fondatorul casei de discuri Facem Records a căzut de undeva de sus în cea mai slabă poantă pe care am ascultat-o anul acesta.