Deși este vicepreședinte al Partidului Democrat Liberal, ales la congresul de anul trecut, Victor Tarhon este atât de discret încât mulți dintre colegi încă îl mai pomenesc drept “Nu, știu, unul din Tulcea”. Nedrept pentru un om care și-a sacrificat viața pe altarul partidului și cu atât mai nedrept încât cu greu s-ar mai găsi un democrat-liberal care să verse partidului atât de conștiincios cota-parte din proiectele supra-evaluate. Căci, dacă e să fim cinstiți, omul chiar a atras fonduri ca președinte al Consiliului Județean, le-a împărțit cui trebuie și a redistribuit cum se cuvine. Chiar dacă nu apare la televizor, chiar dacă nu este o vedetă mediatică, totuși, colegii de partid ar trebui să-l trateze cu mai multă deferență.
Omul nu este chiar neica nimeni în partid, iar asta s-a văzut cel mai bine anul trecut, când a fost vorba ca PDL să-l ungă pe președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Funcție importantă, care controlează o piață de miliarde de euro. Funcție pentru care unii și-ar da o mână, alții un picior, iar cei mai mulți ar plimba prin parlament valize din care, deschise cu cheia potrivită, ar sări la gâtul deschizătorului milioane de euro.
Cum în 2011 se cam termina mandatului de președinte al CSA al Angelei Toncescu, susținută în 2006 de către PNL, era vremea unei noi nominalizări și, evident, a unei noi numiri. Fiind o funcție importantă, PDL a alcătuit o comisie internă care să facă nominalizarea. Din comisie făceau parte Ioan Oltean, Gheorghe Albu și “nu știu, unul de la Tulcea”. Oltean l-a propus pe un oarecare Nicolescu, respins după ce s-a descoperit că era rudă cu președintele PSD-ist al CJ Argeș, penalul Constantin Nicolescu. Gheorghe Albu l-a propus pe Alin Albu, care, întâmplător, este una și aceeași persoană. Propunearea a căzut, de asemeni, pentru că domnul Albu este deputat de Dâmbovița și ar fi lăsat partidul într-o fragilă superioritate numerică. Așa s-a ajuns ca PDL să sprijine candidatura domnului Cristian Constantinescu, fondator al Allianz Țiriac, propus de “nu știu, unul de la Tulcea”. Mai mult, “unu’ de la Tulcea” și-a asigurat șefii din partid că toată organizația județeană este alături de el în această grea nominalizare prin care trecea.
De la asta i s-a și tras lui Victor Tarhon, căci filiala județeană Tulcea a început să primească felicitări însoțite de cereri de sponsorizare. Căci nu-i de colo să ungi ditamai șeful Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Unii spun, chiar, că un preț corect s-ar situa pe undeva între 1 și 3,5 milioane de euro. Când membrii județenei de partid au început să dea din colț în colț că banii nu-s la ei, s-a prins și partidul că domnul Cristian Constantinescu era nominalizat și impus de o singură persoană: Victor Tarhon. Dat în fapt în fața președintelui partidului, Tarhon a început să plângă. Cică, oricum, funcția i se cuvenea de drept, dar activul l-a vrut la conducerea județului, nu la comisie. Supărat că banul n-a acoperit toată organizația județeană, partidul i-a dat una peste nas și l-a respins pe Cristian Constantinescu în Comisia de buget, finanțe și bănci, pe care o controla autoritar. Moment în care Constantinescu s-a bucurat că n-a dat toți banii înainte, ci doar o parte.
Căci de luat, deși nu i se cuvenea, Victor Tarhon a luat, ba chiar cu patru mâini: două ale lui și două ale soției, Lucica. Fost director al Allianz Țiriac Tulcea, în momentul în care a ajuns președinte al CJ Tulcea Victor Tarhon ar fi trebuit să înceteze a mai primi bani de la firma pentru care a lucrat. Așa zice legea 161/2003. Dar nu s-a întâmplat așa, iar Victor Tarhon a mai primit, în 2008 și 2009, ilegal, peste 100.000 de lei de la Allianz Țiriac. Pe post de cadru didactic/trainer, deși respectivul nu este nici cadru didactic și nici formator atestat de către Ministerul Muncii sau cel al Învățământului. 25.000 de euro bine investiți de către Cristian Cosntantinescu, încă șel al Allianz Țiriac pe vremea aceea, 25.000 de euro care l-au făcut să viseze, câteva săptămâni, la funcția supremă pe piața asigurărilor. Dacă mai punem și investiția în Lucica Tarhon, de încă 163.614 lei în doi ani, și tot nu trecem de 63.000 de euro. Cam de 50 de ori mai puțin decât se spune că a investit Dan Grigore Adamescu pentru a și obține funcția pentru un apropiat al său.
Ce n-ați putut citi în ediția tipărită a Cațavencilor este exact povestea care dovedește foloasele necuvenite
Declaraţiile de avere ale lui Victor Tarhon din 2008, 2009, 2010 şi 2011.
Victor Tarhon nu este nici cadru didactic și nici nu are atestat de la CNFPA (Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților) pentru a putea profesa ca trainer/formator. Banii luați timp de doi ani de la Allianz Țiriac pentru activitatea de “trainer” nu au fost recompensa unei munci prestate legal și în acord cu legea 161/2003, ci o investiție făcută de către Cristian Constantinescu într-un om cu viitor în politică. În conformitate cu legile țării, banii ăia nu puteau fi albiți așa. De altfel, din 2010 nici n-au mai existat plăți directe către Victor Tarhon de la Allianz Țiriac, până și sfătuitorii juridici ai vicepreședintelui PDL dându-și seama că, oricât de laxă ar fi legea, ea nu permite jonglerii exagerate. Dar plățile au continuat altfel, doamna Lucica Tarhon devenind unul dintre cei mai bine plătiți traineri din istoria trainerilor de asigurări din România. Surse din piață spun că un trainer bun câștigă în jur de 1.000 de euro lunar. Asta după ce ne-a lovit criza mondială. Doamna Lucica Tarhon, este un trainer al nabii de bun, căci câștigă aproape dublu. Un trainer bun în asigurări a lucrat în branșă și a dovedit că știe să facă bani. Mulți. Doamna Lucica Tarhon a demonstrat, ca agent de marketing, că poate face 3.693 de lei pe an. Nu e o performanță.
În plus, orice trainer lasă în urmă o lungă dâră de hârțogăraie, conținând numele celor instruiți, data și locul în care s-a petrecut activitatea și așa mai departe. Facem pariu că, oricât s-ar chinui, nici domnul și nici doamna Tarhon nu ne pot pune în față aceste hârtii?
Veți spune că ne legăm de nimicuri. Poate. Dar, ca și în cazul unor infractori mai celebri, aceste nimicuri dovedite pot duce la demontarea actului de corupție. Nu putem dovedi șpăgi de milioane, dar putem să vă arătăm, cu acte, o șpagă de câteva zeci de mii de euro pentru o funcție despre care politicienii spun că ar valora milioane. Mai departe e treaba ANI și a Parchetului. Care, probabil, sunt foarte ocupate.