Vinerea trecută, după prînz, la invitația proprietarului pensiunii La Vulturi, ajungeam, împreună cu colegii din Clubul Presei de Turism – FIJET România, în localitatea aflată la cea mai mare altitudine din țară (aproximativ 1.300 de metri): Fundata, comuna împrăștiată pe porțiunea superioară a culoarului Rucăr-Bran, aproape de limita județelor Argeș, Dîmbovița și Brașov.
Locul: După ieșirea din șoseaua națională, ne aștepta un drum îngust, ca de căruță, acoperit cu o zăpadă proaspăt așezată pînă la gleznă – testul suprem al cauciucurilor de iarnă montate (inutil) pentru troienele din București. N-a fost nevoie decît de un singur derapaj în decor, pînă în curtea proprietății. Acolo de unde oaspetele este îndrumat spre cazare în clădirea principală, care are sală de mese la parterul cu pereți din geam și camere mari cu balcoane de belvedere, la etaj, în căsuța limitată în înălțime ca să nu dăuneze panoramei și în viluța cu sufragerie-bucătărie open space pe verticală, pe lîngă scara de lemn care unește ambele niveluri. Sau în căsuța din copac plină cu jucării, în care-ar rămîne pînă la plecare juniorii. În total, vreo 25 de locuri în diferite configurații, și pentru cupluri cu copii mici, și pentru două familii prietene, și pentru proaspăt îndrăgostiții care caută intimitate.
Prețurile: 300 de lei pe noapte, camera închiriată pentru minimum două zile, nu-s bani puțini. Fundata e o destinație scumpă. Nu neapărat pentru că proprietarii vor să cîștige mult (oricum, la servicii premium, tarifele nu pot fi altfel), cît pentru că așa au decis să-și filtreze chiriașii. O decizie managerială foarte corectă, din moment ce La Vulturi e ocupată mereu la capacitate maximă, cu clienții fideli care au devenit între timp prietenii casei.
Oamenii: Adică ai lui Liviu, bucureșteanul mutat aici de vreo patru ani, și ai întregii sale familii – soția, Sorina, și cei doi băieți ai lor, plus Lizi și Scai, cuplul de St. Bernarzi cerșetori de atenție și mîngîieri, vedetele pozelor făcute de oaspeți. Deși gradul de ocupare îi permite să stea relaxat, fără să-și bată capul cu promovarea, omul ăsta cu mare experiență în domeniu (a avut agenție de turism și a umblat prin toată lumea) încearcă să-i convingă pe proprietarii de pensiuni locale că doar împreună pot face lucruri pentru turismul în Fundata.
Ambianța: Printre gospodăriile care gravitează din zori și pînă seara în jurul animalelor domestice (ninge, plouă, Paști, Crăciun, oaia/vita trebuie hrănită și mulsă), au apărut, în ultimii ani, casele de vacanță sau pensiunile orășenilor atrași de peisaj să se stabilească aici. Liviu a coagulat în jurul său cîțiva dintre aceștia în proiectul ProFundata, care, de ceva timp, are și o aplicație cu același nume (deocamdată, doar pentru Android), prin intermediul căreia se pot face, în doar cîteva minute, rezervări la orice tip de cazare și la cam toate serviciile turistice ale zonei. Între interesantele discuții despre dezvoltarea turismului local, inclusiv cu primarul (venit direct de la deszăpezirea drumurilor), și degustarea produselor culinare confecționate cu măiestrie, din ingrediente tradiționale, de Sorina, am ieșit și la o plimbare în circuit, ghidată de Liviu prin satul cu case răsfirate pe dealuri și văi pînă la marginea pădurii. Pe ulița cu vedere spre Bucegi, Piatra Craiului sau Leaota, care șerpuiește, urcă și coboară printre brazi și căpițe ninse, într-o liniște spartă doar de lătratul cîinilor sau de cîntecul cocoșilor.
1 comentariu