Săptămîna trecută, de duminică pînă marți, am ajuns, după exact un an, iar la Sulina. Pentru infotrip-ul scurt, de doar două zile, organizat, în avanpremiera sezonului turistic 2023, de Corina și Dragoș de la Pensiunea Perla (cazare, masă, entertainment, alte activități de relaxare specific locale) și Ștefan TDS – Travel Delta Star (transfer nautic cu șalupa rapidă Tulcea-Sulina și retur, plus croazieră de pozat nuferi și pelicani pînă la Lacul Roșu și-napoi).
Locul: Pensiunea Perla e chiar clădirea aia P+2+M cu acoperiș roșu din fața debarcaderului TDS, care se vede de departe, încă de cînd barca care te aduce de la Tulcea se apropie de Sulina. Adresa exactă, de comunicat celor care vin după tine, e simplă: malul Dunării, strada I, faleza pietonală. Adică, dacă ai noroc, din balconașul în care-ți bei cafeaua espresorului așezat pe birou, poți scana în detaliu echipamentele navelor de mare tonaj abia intrate în apele românești. Pentru că ești la aproximativ același nivel cu puntea aflată vreo douăzeci și ceva de metri mai încolo. Eu n-am avut bafta asta: am stat pe partea ailaltă, în camera 10, din al cărei balcon vezi doar grădinile vecinilor și traficul de pe strada II, surprinzător de animat pentru o localitate izolată rutier, în care nu se poate ajunge cu mașina.
Dotările: Oricum, șansele de a avea panoramă cu Dunărea sînt de 50/50: cele 14 camere ale pensiunii sînt dispuse jumătate pe-o parte, jumătate pe cealaltă a etajelor ridicate peste parterul cu bar-restaurant și terasă acoperită în față. Ca aspect al peisajului interior, mult lemn (nu numai în mobilier), lenjerie plăcut mirositoare și, pe lîngă espresorul deja menționat și televizorul cvasi-inutil, ultranecesarul (nu neapărat în mai) aer condiționat – dotări de trei margarete (trei nuferi?), deci.
Prețurile: Cei care vor să stea în vara asta aici trebuie să pregătească în portofel de la 280 de lei pentru dubla în regim single, la care se adaugă automat încă 100 de lei pentru demipensiune, mic dejun și cină, fără băuturi, de adult (tarife de vîrf de sezon, 12 iunie – 5 septembrie). Scumpicel, dacă luăm la bani mărunți bugetul de vacanță al românului mediu cu rate la casă și mașină, dar corect, din punct de vedere managerial, pentru că proprietarul nu numai c-a vrut să-și acopere în felul ăsta costurile de operare și investițiile, ci și-a propus să-și selecteze astfel și clienții. Și, în week-end-ul ăla prelungit pînă marți dimineață, a și reușit.
Oamenii: În primul rînd, pentru că i-a invitat. Toată pensiunea a fost ocupată cu jurnaliști regionali de Constanța și de Tulcea, plus încă alți doi colegi de la București, veniți să testeze condițiile de cazare și calitatea produselor bucătăriei. S-a început cu oferta de entartainment local: încă de la debarcarea de la 4 p.m., de la primul pas pus pe pămînt sulinean, am fost întîmpinați de ansamblul folcloric al lipovencelor care ne-au însoțit sonor, pe ritmuri de acordeon, pînă pe la cină. După o bruschetă cu icre, o sardeluță afumată și o coadă de pește (sau de porc, pentru cei fără apetit pentru produse pescărești)…
Ambianța: …ziua s-a încheiat vreo trei kilometri mai încolo, la cîteva zeci de metri de valurile Mării Negre, chiar înainte de intrarea pe plajă, la o extensie temporară a pensiunii, masa accesorizată cu plăcinte dobrogene și pahare de vinul casei (sticle cu etichetă personalizată și conținut marca Domeniile Bogdan). În ambianța muzicală furnizată de două fete foarte talentate la voce, chitară, oboi, acordeon și vioară (nu toate în același timp) din Sarichioi, care ne-au oblojit pe interior urechile maltratate la exterior de țînțarii goniți doar de fumul foculețului de tabără aprins într-un butoi de tablă. A fost o seară deosebită, un imens succes, o adevărată sărbătoare pentru cam toată lumea prezentă, foarte bucuroasă de ce realizaseră gazdele pe teren propriu. Nu numai cei de la masă, din întreaga Sulina, mai mult decît atît, din toată Dobrogea. Tocmai luase Farul campionatul.
