Jurnalul lui Victor Ponta (Dottore)
28 iunie 2012 – E ultima oară cînd mai merg în tabără aşa departe de casă. Nici n-am plecat bine, că m-a şi înnebunit Daciana la cap cu telefoanele: dacă mi-am luat suficiente haine groase, dacă în avion am băut acidulat, dacă am chiloţi de schimb, dacă am ce mînca, dacă ceilalţi premieri încearcă să mă convingă să fumez.
28 iunie 2012 – Adevărul e că era penibil dacă veneam şi eu, şi preşedintele. Ce să caute domnul Ion Iliescu aici, la vîrsta dumnealui? Să nu mai zic ce penibil era dacă venea şi Băsescu. Trebuia să împărţim acelaşi scaun şi el e genul care se joacă pe genunchi, de-a căluţul, cu premierii atunci cînd îi ţine în braţe.
28 iunie 2012 – L-am sunat pe Băsescu să mă mandateze repede, pînă nu începe şedinţa. Mi-a strigat că „Mandat dracu’!“, după care a început să rîdă isteric şi mi-a închis telefonul.
29 iunie 2012 – De cînd am venit, absolut toată lumea de aici, de la Consiliul European, m-a felicitat că l-am asasinat pe vechiul dictator, am preluat puterea alături de gaşca mea de generali şi am readus ordinea pe străzile Budapestei. De asemenea, au zis ceva de Nadia Comăneci şi de Hagi. Aş putea să le explic că e o chestie temporară, dar îi mai las niţel să mă bucure. În plus, mi-au promis nişte discursuri mai vechi de-ale lor pe care pot să le folosesc. Însă doar dacă mi le însuşesc, nu şi dacă le citez.
Jurnalul Angelei Merkel
28 iunie – Situaţie stranie azi, la Consiliul European. Când toţi ne aşteptam ca din partea României să vină preşedintele, în sală a intrat un tânăr înalt, tuns şcolăreşte, cu voce de băiat. Dau să mă duc la el să văd care-i treaba, dar Hollande mă opreşte în ultimul moment: „Lasă-l, nu-i zice nimic, că ăsta e în stare să ne dizolve Consiliul sau, mai rău, să-l treacă în subordinea Senatului“.
29 iunie – Herr Jurnal, la lucrările Consiliului European m-am dus cam nepregătită şi am vrut să mă aşez lângă cineva care a învăţat. Uite, mă duc acolo, lângă băiatul cel nou, mi-am zis. Are ochelari, deci e genul de tocilar care poate să mă ajute. Mare dezamăgire am trăit în secunda următoare, când delegatul român m-a întrebat, cu vocea lui subţire de adolescent, dacă-l las şi pe el să copieze de la mine fără a preciza sursa.
30 iunie – Joi, premierul român m-a luat deoparte ca să vorbească ceva cu mine. Ce mi-a zis nu cred că are nevoie de nici un comentariu. O să reproduc întocmai, folosind ghilimele şi respectând normele academice de citare. „Am o idee revoluţionară, doamnă Merkel. Ştiu care e soluţia pentru a ieşi din criză. Europa are nevoie de o uniune suprastatală, din care să facă parte, pentru început, Franţa, Germania, Belgia, Luxemburg şi Olanda. Poate la un moment dat intră şi Marea Britanie, dacă vrea. Poate şi Italia, cine ştie? Oricum, cert e că uniunea asta are nevoie de o monedă unică, doamnă Merkel.“