Este formidabil să studiezi la unele dintre cele mai renumite școli superioare din lume. E fabulos să ai diplome pe care scrie Stanford și Harvard. Este dovada unei inteligențe deosebite, a capacității de învățare, a cunoștințelor dobândite etc.
Sau, de fapt, este dovada potenței financiare a părinților. Patru ani de studiu la Stanford costă peste 300.000 de dolari, incluzând aici taxele de studiu, cazarea, cărțile și alte cheltuieli. Numai taxele școlare ajung la 200.000 de dolari. În perioada în care a studiat Sebastian Burduja la Stanford, cei patru ani de studiu l-au costat aproximativ 150.000 de dolari doar taxele de studiu. Și încă minimum 100.000 restul de cheltuieli. Au urmat încă doi ani la Harvard, unde tânărul Sebastian Burduja a parcurs două programe de masterat în același timp. Încă 100.000 de dolari, doar taxele, din care o parte au fost acoperite de o bursă. Plus aproximativ 50.000 de dolari cazare și alte cheltuieli. Cei șase ani de școală în SUA l-au costat pe Sebastian Burduja minimum 300.000 de dolari.
Există zeci, sute, poate chiar mii
de copii români mult mai talentați decât Sebastian Burduja, cu performanțe academice notabile, cu rezultate la învățătură cu adevărat remarcabile. Sunt aceste calități suficiente pentru ca acești tineri să ajungă să învețe la Stanford, Harvard, Yale, Princeton, Columbia, Dartmouth, Brown, Cornell sau la Universitatea Pennsylvania? Nici pe departe. Dacă părinții nu dispun de niște conturi bancare substanțiale, nici nu se poate pune problema. Sau se poate pune, pentru că există burse, dar acestea sunt, totuși, rare. Calea cea mai sigură de a ajunge student la Stanford o reprezintă banii părinților. Bani care, în cazul lui Sebastian Burduja, nu au lipsit. Este vorba despre banii tatălui lui Sebastian, Marinel Burduja, fost vicepreședinte al Bancorex. Dar am putea spune și că este vorba despre banii părinților altor mii de părinți, părinți care aveau bani depuși la Bancorex pe când banca era condusă de Marinel și pe care i-a surprins devalizarea băncii și falimentul acesteia cu banii în bancă. Ghinion.
Studiile scumpe la școli
din SUA nu sunt garanția capacităților administrative ale cuiva. George W. Bush a studiat la Yale, dar asta nu l-a făcut un mare președinte al SUA. A fost un mediocru. La polul opus sunt doi mari președinți ai Statelor Unite: George Washington, care nu a absolvit vreun colegiu, din varii motive, și ale cărui studii formale s-au oprit la nivelul școlii episcopale Lower Church din Hartfield, Virgina. Asta nu l-a împiedicat să ajungă primul președinte al SUA și nici să facă parte dintre cei pe care americanii îi numesc Părinții Fondatori, oamenii care au au transformat o colonie într-o țară democratică și au pus bazele uneia dintre cele mai solide și democratice Constituții din toate timpurile.
Un alt mare președinte american, Abraham Lincoln, a făcut un singur an de școală formală. Un singur an, atât. Dar viziunea și încăpățânarea lui au eliberat sclavii din SUA.
Andrew Johnson nu a făcut nici măcar atât, adică nu a trecut deloc prin vreo școală formală. Grover Cleveland a fost retras de la școală de către tatăl său din cauza lipsei mijloacelor financiare. Și totuși, n-a fost deloc un președinte rău al SUA.
Astăzi, însă, astfel de cariere ar fi imposibile. Astăzi este vremea carierelor construite din fragedă pruncie și stropite cu mulți bani investiți în cele mai prestigioase școli ale lumii.
Dar, deși lumea este condusă, în cea mai mare parte, de absolvenți ai acestor prestigioase școli, fie că sunt ele americane sau europene, leadership-ul mondial este la pământ, iar oamenii de rând, alegătorii, nu beneficiază absolut deloc de înțelepciunea pe care cei ce conduc lumea se presupune că ar dobândi-o în aceste școli plătite cu bani grei.
Sebastian Burduja a fost pregătit
de mic pentru măreția politică. Pe când avea doar cinci ani, în 1990, tatăl său, Marinel, a fost numit de către FSN primar la Piatra Neamț.
Marinel și-a dat seama că el însuși nu are un viitor în politică. Cel puțin așa părea atunci, în 1990: că cei care au avut legături prea strânse cu regimul comunist și l-au slujit cu credință nu vor face mulți purici în politica noii țări democratice care tocmai se năștea. Dar speranța lui Marinel era micul Sebastian. O fotografie din 1990, în care copilul Sebastian, în vârstă de doar cinci anișori, poartă eșarfa tricoloră a tatălui, este grăitoare pentru ambițiile tatălui.
Studiile scumpe în SUA,
înființarea unei organizații a studenților români, perioadele de stagiatură la diverse firme de consultanță financiară și, apoi, anii de juniorat la Banca Mondială (deși Burduja trece ca adresă a angajatorului sediul central al BM, din SUA, atât el, cât și soția au lucrat mai mult pentru reprezentanța din România a Băncii Mondiale) trebuiau să-l pregătească pe junior pentru o intrare în forță în politică. Și-a înființat și un partid, PACT, absolut inexistent în preferințele alegătorilor. PACT, însă, l-a ajutat să ajungă, atunci când s-a impus, direct vicepreședinte al PNL, căci PNL a absorbit partidulețul inexistent al tânărului fiu de bancher după negocieri dure, în timpul cărora copilul Bancorexului a obținut niște avantaje colosale.
Rampa de lansare pentru Sebastian Burduja
a constituit-o așa zisul protest al diasporei din 10 august 2018. Nimic din ce făcuse Burduja cel mic până atunci nu-i adusese notorietate sau vizibilitate. Degeaba investise Papà în partid, în fundații nășite de Geoană și Dan Voiculescu în același timp, căci cariera micuțului nu avansa deloc.
Așa că, pe fondul bullying-ului la adresa PSD, Burduja s-a urcat pe val și a anunțat un mare miting al oamenilor greu încercați, alungați de sărăcie la muncă în străinătate. Copilul de bani gata care a cheltuit pe un an de școală cât nu câștigă muncind din greu cei mai mulți dintre muncitorii români din diaspora, fiul bogătașului a cărui casă din sudul Franței costă cât zece-douăzeci de case construite de rudele rămase acasă ale celor ce strâng bani de beton armat mâncând doar iaurt cu pâine prin suburbiile marilor orașe europene, ei bine, acest privilegiat al sorții poza în prietenul lăcrimos al oamenilor cinstiți din diaspora.
Un accident absolut nefericit era cât pe-aci
să dea peste cap toate planurile familiei Burduja.
Pentru că Juniorul era foarte ocupat cu marele protest programat pentru 10 august, și-a trimis fiica de doar 3 ani la bunici, la Marinel, în Franța, unde aceștia dețin o super-proprietate în Châteauneuf de Grasse. La finalul lunii iulie, sâmbătă, 28 iulie, mai exact, la ora 20,30, fiica în vârstă de 3 ani a lui Sebastian Burduja cade în piscina bunicilor de lângă vila din Châteauneuf de Grasse. Copila se îneacă. Nici bunica, medic de profesie, nici paramedicii sau medicii care ajung la fața locului nu reușesc să o resusciteze complet. Intrată în comă, fata moare pe 1 august 2018 și va fi înmormântată în România câteva zile mai târziu.
În ciuda tragediei imense, Sebastian Burduja continuă să promoveze manifestația din 10 august, ascunzând orice informație legată de accident. Nici măcar membrii familiei din România nu au fost informați de cele întâmplate.
Pe 10 august, un Sebastian Burduja zâmbitor, aparent neafectat, participă la manifestația din Piața Victoriei, se pozează alături de prieteni și de membri ai partidulețului său, are o zi plină, de luptător cu dictatura lui Dragnea. Dispare din piață, absolut convenabil, cu puțină vreme înainte de declanșarea violențelor.
Șase ani mai târziu,
aflându-se pe ultima sută de metri cu pregătirea campaniei pentru Primăria Capitalei, Sebastian Burduja începe să vorbească despre fiica sa decedată, pe care o folosește, fără nici cea mai mică jenă, pentru a mai câștiga ceva capital electoral. Fără a fi întrebat nimic de către interlocutori, Burduja se trezește spunând că s-a dus în Piața Victoriei pentru că așa și-ar fi dorit fiica sa.
Nu avem de unde să știm ce și-a dorit copila cu adevărat, dar avem foarte mari dubii că, la trei ani, și-ar fi dorit altceva decât să trăiască în continuare. Nu credem că își dorea, în acel iulie 2018, ca tatăl său să ajungă premier sau, iată, primar al Bucureștiului. Probabil că, dacă ar fi putut exprima verbal astfel de dorințe, și-ar fi dorit ca în 2024 să ajungă să sufle în lumânările de pe tortul aniversării sale de 9 ani.
Să ne înțelegem bine, de data asta, nu cum s-a întâmplat în urmă cu șase ani: Joann Ioana Maria Burduja nu a decedat în urma unei boli incurabile, nu a fost victima războiului sau a unei catastrofe naturale, ci a decedat în urma unui grav act de neglijență a bunicilor. Tânărul politician a refuzat să depună plângere și a solicitat autorităților franceze să înceteze orice anchetă. Normal. Fără banii lui Marinel, cariera lui ar fi încetat instantaneu. Și ar fi fost păcat să se risipească atâtea milioane investite deja în viitorul primar al Capitalei, premier sau președinte al țării.
Povestea, așa cum reiese ea din ancheta autorităților franceze, este mult mai urâtă decât își poate imagina un om obișnuit, fără ambiții politice nesănătoase. Din această poveste nu reiese că ultimele cuvinte ale micuței de 3 ani ar fi fost „Tati, mergi la mitingul diasporei pentru mine!“ și nici „Tati, candidează la Primărie în numele meu!“.
Dur, frust, real. Felicitări domnule PAH!
Doamne, Dumnezeule !!! Asta mi se pare cea mai edificatoare informatie despre candidatul Burduja, fiindca ne arata un om pe langa care chinuitoarea de batrani Firea pare un inger, un om mai cinic si lipsit de scrupule chiar si decat Piedone ! Caci spre deosebire de Piedone care-si cladeste ascensiunea politica tot pe cadavre, dar macar sunt ale unor straini, nenorocitul asta e gata sa o faca folosindu-se de cadavrul ficei sale !!! Dumnezeu s-o ierte. Iata inca o dovada ca „aschia nu sare departe de trunchi”. Degeaba a bagat tac-su sute de mii de euro in educatia lui, mostenirea genetica pe care i-a transmis-o, nu i-o modifica nici daca-ar face toate universitatile din lume. Caci la fel de cinic si nepasator si-a construit si tac-su averea si linistea batranetilor, nenorocind mii, zeci de mii de familii care aveau bani depusi la Bancorex, doar ca sa-i fie lui bine. Cu asemenea caracter mostenit genetic, daca asta ar ajunge primar, am vedea pentru prima data in lume, cred, cum ar arata un oras falimentat de un om lipsit de scrupule. Omul asta e un adevarat pericol pentru societate orice functie ar ocupa, prin lipsa lui de scrupule, prin cinismul lui, cu atat mai mult cu cat sunt dublate de o inteligenta atat de perfida ca l-ar face pana si pe Machiavelli sa se incline in fata lui.
Pai nu face el, politicianul roman, orice ii sta in putinta sa-si asigure succesul? E absolut necesara permanenta la putere, pentru ca cei din spate, la propriu, de la amante la veri si nepoate, alte neamuri si prieteni, sa aiba ce manca. Cat despre scoli, unul face un masterat de cateva luni (!) la 30de mii si e city manager, altul face unul la 600 de dureaza doi ani si e nimeni. Desigur, orice asemanare cu personaje, situatii si locuri e pur intamplatoare…
E clar, nu va place de Burduja :))
E ok, că nici mie nu îmi place :))
Mie băiatul ăsta îmi inspiră un singur cuvânt: papagal. Caci „prostănac” e deja luat
Era asa de bine si de fericit daca nu se baga in rahatul politicii. Ce varianta perfecta ar fi fost la BNR. In 5 ani ajungea Guvernator, nu deranja pe nimeni cu mutra lui insipida, iesea cel mult de 2 ori pe an sa spuna gogosi . Ce sa-i faci daca ambitiile sunt prea mari pentru materialul uman , poate are rabdare si prinde alte ocazii. Mai vedem !
Un articol scris fara patima, fara ura. Cu multa tristete , de un om care, la randul lui, e parinte.Foamea de putere este atat de mare incat, pe unii, ii face sa uite care e menirea lor primordiala , pentru ce au fost programati genetic.
Ce mai telenovela ar fi iesit! Si nici nu se intrevede sfarsitul.Poate o vom vedea la o televiziune de garsoniera
Desi putin confuz la inceputul modei de a studia in strainatate, acum am inceput sa vad rezultatele si sa inteleg mecanismele , mai ales ca am patru cazuri in familie. Ar fi cam patru categori de tineri care pleaca la studii in strainatate , la scoli mai mult sau mai putin celebre. Cei sustinuti din start sau racolati acolo (prin organizatii studentesti gen CAESAR) de servicii, care stau cativa ani si se „intorc acasa” direct pe posturi mari (ministrii, rectori , directori etc..). Cei sustinuti de parinti cu bani si care spera sa poata sa-i impinga in fata acasa, in politica sau sinecuri. Urmeaza cei sustinuti de parinti modesti, care isi rup de la gura si le trimit bani care sa-i ajute pe langa bursa. De obicei acestia prind posturi in tara straina si raman definitiv acolo caci au de inapoiat bani, rate din start etc..Ultima categorie o reprezinta copiii fara nici un sprijin dar cu mare dorinta de afirmare prin munca si studiu. Acestia sunt obligatoriu bursieri ai facultatii sau ai statului, mai muncesc pe rupte in timpul liber si termina o facultate. De obicei isi gasesc un job, daca se multumesc cu el , raman in tara straina. Daca au ambitii mari si vad ca intr-o multinatioanala nu e ca in rai, seamana un pic ca la noi ( putin PCR ) incep depresiile, dezamagirile , uzura, burnout (munca suprasolicitanta pe cand bastinasii nu cauta sa rupa hamurile) si esueaza acolo sau se intorc acasa pentru un nou inceput.
Stati flexati ca mirobolantele universitati muricane nu mai produc (mai nou) decat trotinetisti spalati pe chestia aia dintre urechi. Mai impresioneaza doar vreo baba surda de prin Ardial.
Vorba proverbului…”la pomul laudat…sa nu te duci cu sacul”. Multi amarati se uita la aceste universitati ca un credincios hindu la SHIVA, femeia cu sase brate! Come on, guys! Be reasonable! Romanii (si nu doar ei) se uita muti de admiratie la acesti papitoi cu diplome pompoase…numai ca realitatea e dincolo de imaginea umflata pana la schizofrenie a acestor storcatori de bani! Studenti la Harvard University care habar nu au care e capitala Canadei? I beg your pardon? https://www.youtube.com/watch?v=r0fdYhgJIeE