Nu te mai plînge-ntruna de picioare,
că o să scapi de ele în curînd.
Învață de la frunza care moare
ca țigăncușa în văzduh, dansînd.
De vei juca și tu pe buza gropii
o geampara, un ceardaș, un gopac,
ținîndu-te de brăcinar cu popii,
coșciugul se va-ntoarce în copac
și tu te vei tîrî în burta mamii
ca un răcan fugit de la război,
dispus trei mii de ani să facă nani
la Gigorescu, într-un car cu boi.
Că poate s-o întoarce veșnicia,
plecată și ea la cules căpșuni.
Spuneți-mi, mai există România,
c-aș vrea să cînt: românilor fiți buni!