Ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani cu pădurile României este ca și cum, sub ochii noștri, cineva ar fi furat jumătate din Dunăre, lăsând în urmă un fel de râu ca un pișat ceva mai nervos. Sau cum unii ar fi cărat peste graniță o parte a Munților Carpați. Să te duci să urci pe Moldoveanu și să vezi că mai are doar 14 metri înălțime: Atâta mai e, a avut o firmă aprobare de demolare, au mai luat și sătenii să facă focul, că e multă lume săracă, șefu’!
Pădurile noastre au fost atât de multe și-atât de dese încât zeci de găști au furat încălțate în buldozere fără a se întâlni vreodată. S-au făcut mii de metri cubi de bani, gaterele s-au înmulțit ca iepurii, iar din rumegușul celor 25 de ani de despăduriri abuzive ai fi putut să retipărești de câteva cărțile din Biblioteca Națională. Oamenii din Mureș, Suceava, Prahova visează noaptea pe gâfâitul camioanelor încărcate de lemne.
Unde a fost, te gândești, SRI-ul când se furau bucăți din țară? Unde e SRI-ul când României i se dă în cap și i se recoltează organele? Dacă furtul la lumina zilei de păduri nu ține de siguranța națională, atunci ar fi bine să desființăm acest Serviciu, căci e o pură frecare de mentă. Nu a fost de competența SRI-ului nici furtul miliardelor de la bugetul de stat în cazul Microsoft ori ANRP, cât despre Roșia Montană, mocofanul de Maior a identificat niște agitatori eco-anarhiști.
De ce naiba nu simțim și noi nimic în legătură cu siguranța națională de sub curul SRI-ului? Nici o gâdilătură, nimic. SRI se aseamănă din acest punct de vedere cu impostorii ăia care cică îți fac pase energetice ținându-te cu mâinile ridicate până începi să simți furnicături în brațe.
Nu a exista subiect în România ultimilor 25 de ani care să fie acoperit atât de bine de întreaga presă. Au vorbit despre furturile de lemn, tăierile ilegale și complicitățile cu autoritățile toate televiziunile, au scris toate ziarele, au urlat radiourile, gazelete de perete ale școlilor din fundul țării și-au făcut și ele datoria. Nimic din ce au făcut acești băieți nu a fost făcut în ascuns. Nu, ci la lumina zilei, ambalând motoare de mii de cai putere și salutând din claxoane polițiștii de la rutieră.
În timpul acesta, Maior era cufundat în scrierea cărților sale infantile, iar Coldea probabil că urmărea banii care se scurgeau de la bugetul de stat. În sensul în care să nu apară niște unii care să-i deranjeze pe cei care furau.