Care ar fi fost stabilitatea politică în ţară dacă Traian Băsescu se întorcea la Cotroceni, cum şi-a închipuit el şi cum s-au rugat pedeliştii? Nici nu se terminase referendumul – pe la unele secţii s-a votat şi după 11 noaptea fiindcă erau cozi pe la uşi! – că T.B. trecuse la ameninţări împotriva celor care au pus la cale „lovitura de stat”, fără să-i uite pe cei care au sprijinit-o.
În pofida faptului că invalidarea referendumului n-ar fi dus la schimbarea majorităţii parlamentare şi că în ciuda boicotului, n-au lipsit decît mai puţin de patru procente pentru ca referendumul să treacă dincolo de prag, Băsescu adoptase tonul cuiva care primise un sprijin categoric din partea poporului, să se întoarcă la Cotroceni. Altul ar fi zis măcar o vorbă îngîndurată despre cei 87% dintre alegătorii care au votat împotriva lui. Băsescu era ocupat să le promită adversarilor că-i va da pe mîna legii. Şi asta cu un aer marţial, dornic de răzbunare, de-ai fi zis că-i şi vedea în zeghe pe cei care şi-au permis să-l suspende.
De-abia după două zile s-a îndurat T.B. să admită că de fapt n-a cîştigat, avînd însă grijă să completeze că „n-au cîştigat nici ei”. Nu zic să-şi fi rostit discursul din noaptea referendumului cu coada între picioare. Dar putea să se bucure paşnic şi să le dea cu tifla lui Antonescu şi lui Ponta, „Băi, băieţi, n-aţi reuşit nici de data asta!”, nu s-o ţină în continuare cu lovitura de stat. El din contră, să zici că era Othelo cînd a dat cu ochii de batista fatală – fremăta să ajungă mai repede la Cotroceni, ca să le arate el ăstora! Şi ce n-a zis el atunci au rostit pedeliştii în zilele următoare, triumfători ca procurorii cînd cer pedeapsa inculpaţilor, şi vorbind duios despre Curtea Constituţională.
Joi, după anunţul Curţii, că aşteaptă date actualizate înainte de a se pronunţa asupra referendumului, Băsescu n-a spus nimic, în schimb ţuţării lui de presă au sărit la Curtea Constituţională, iar cei care nu şi-au permis asta ne căinau că se prelungeşte instabilitatea. Vineri, T.B. a ţinut un discurs panicat despre renumărarea cetăţenilor cu drept de vot, operaţiune pe care n-a anticipat-o şi de care e limpede că se teme. O rafală de acuzaţii de fraudă viitoare, exact ca înainte de referendum! Lovituri piezişe şi directe la adresa Curţii Constituţionale! Ameninţări cu Europa! Apoi ameninţări la adresa primarilor, pe care i-a acuzat că au de gînd să fure la numărarea cetăţenilor. Şi din nou poezia că nu-l mai interesează să se întoarcă la Cotroceni. Plus, evident, anunţul că se prelungeşte instabilitatea în România. De parcă instabilitatea nu s-ar fi prelungit şi dacă T.B. s-ar fi întors la Cotroceni!
Ne facem că uităm că se apropie alegerile parlamentare şi că atît PDL cît şi USL înţeleg prin linişte să tacă ceilalţi, ca să se audă ei mai bine?! Ne facem că uităm că Traian Băsescu a făcut şi face pe agentul electoral al PDL? (Nu că ar fi mai breaz Crin Antonescu, dar T.B. are vechime în jocul ăsta!) Ne facem că uităm de permanentele atacuri ale lui T.B. împotriva premierului Tăriceanu? Alea aveau rolul de a spori stabilitatea politică din România? Sau de încercarea aceluiaşi de a-l debarca pe doctorul Arafat, care a dus la demonstraţii de stradă?
Şi cu Traian Băsescu la Cotroceni ar fi urmat o perioadă de scandaluri, dezvăluiri de tot soiul, fumigene şi de acuzaţii reciproce în care pedeliştii s-ar fi produs mai cu aprindere, să facă uitate alegerile locale, cu ajutorul aşa-zisei victorii a lui Băsescu la referendum. Useliştii ar fi trecut şi ei la ofensivă, să nu le zboare cu aţa puiul de la locale. Cît despre Traian Băsescu vi-l puteţi imagina spunîndu-le tuturor, între două scăldări în piscina de la Vila Dante: „Liniştiţi-vă, băieţi, că ne facem de rîs în Europa.”? Eu nu.