În sfîrșit, avem și noi stadion occidental în care se manifestă suporteri occidentali, îmbrăcați occidental, care sînt pașnici și arată ca suporterii de pe marele stadioane occidentale, nu scuipă semințe pe jos, aplaudă ca la teatru în loc să înjure de mamă. Sînteți mîndri, nu-i așa? Hai, recunoșteți! Ziceți, bă, sîntem adevărați, nu?
Mamă, ce mîndri sîntem de noi, mînca-ți-aș! Ce adevărăciuni de europeni sîntem, să moară mă-sa lu' Wembley! Și ce mi-a plăcut cel mai mult e că am fost civilizați; și panaramele alea blonde din tribune pe care le filmau între faze arătau beton, exact ca pe stadionul Barcelonei. Auzind litaniile de acest gen ale comentatorilor TVR în care era exaltată civilizația noastră sportivă de două mii de ani, mi-am dat seama că de la discuțiile despre Catedrala Mîntuirii Neamului n-am mai simțit în urechi respirația profundei frustrări a ființei noastre naționale așa intens ca acum, la inaugurarea stadionului național. De fapt, toată această autoîncîntare în fața cîte unei realizări e semnul celei mai adînci neîncrederi. Sîntem ca niște sălbatici de la marginea lumii, care mănîncă pîine cu fasole în timp ce-și fac stadioane faraonice și catedrale cît munții și case ale poporului cît China, plus cele mai mari Mall-uri și hoteluri din sud-estul Europei. Aștept cu nerăbdare să se pună piatra de temelie pentru cea mai mare și modernă toaletă ecologică din Univers, undeva în parcul Tineretului. Și s-o inaugureze primarul Piedone, de exemplu, după cea mai copioasă masă din sud-estul Europei luată de el în numele întregului sector 4. E capabil.
Stadion Iliescu