În ultimele două săptămâni, blogosfera românească a râgâit bani. Bloggeri aleși pe sprânceană, în funcție de trafic, desigur, și de respectabilitate, au relatat cu amănunțime despre finalizarea investiției și deschiderea complexului Therme, din nordul Bucureștiului. Nu s-a precupețit nici un pișcot, nici un efort n-a fost prea mare pentru bloggerii noștri în încercarea lor de a ne descrie mega-șmecheria termală pusă pe picioare de niște investitori străini. Campania a fost un succes, cuvintele departamentului de comunicare al austriecilor fiind preluate cu sfințenie și transformate în advertoriale. Unele semnalate ca atare, altele nu, dar asta nu mai contează. Și cum advertorialele erau menite să dea impresia unor materiale jurnalistice bine documentate, s-a scris despre “reactivarea tradiției inginerești românești” și chiar despre dimensiunea investiției făcute în centrul de relaxare: 50 de milioane de euro.
Pentru că materialele apărute pe blog-uri și prin alte părți erau, unele, plătite de către client și pentru că statul român este, în continuare, mult mai prost decât prevede legea, în nici unul dintre textele laudative nu a apărut și informația că 6,6 milioane de euro din cele 50, de fapt 28,8 milioane de lei, au fost obținute de la statul român, sub formă de ajutor de stat. Justificarea acestui ajutor de stat este că “investiția […] va crea cel puțin 200 de locuri de muncă și va genera contribuții la dezvoltarea regională prin plata directă de taxe și impozite la bugetul de stat și bugetele locale de aproximativ 10,4 milioane de euro până în 2020”. Așadar, statul investește 6,6 milioane de euro, în speranța că va obține, în cinci ani, 10,4 milioane de euro din taxe și impozite. În realitate, statul nu face decât să plătească salariile celor 200 de angajați de la Therme, pe o perioadă de cinci ani, la o valoare medie de 2.400 de lei brut lunar. Deci, cel puțin de plata salariilor și a impozitelor și taxelor aferente acestora austriecii au scăpat în următorii cinci ani. E destul de greu de crezut că, în condițiile în care investitorul estimează că va ajunge la break even de-abia peste cinci ani, statul român va colecta până în 2020 taxe și impozite în valoare de 10,4 milioane de euro. N-are cum, de la o firmă care va funcționa în pierdere, să colecteze alte taxe decât cele locale, pentru teren și mașini, și taxele și impozitele pe salarii, pe care, desigur, le plătește statul român, că doar n-or da austriecii salarii medii mai mari de 2.400 de lei brut într-o țară de mâna a treia ca România.
Dar cazul Therme nu este decât unul
între câteva zeci de cazuri de investitori străini ajutați copios financiar de către statul român. E foarte la modă, de ani buni, să-i pui la colț pe asistații sociali, care sunt, în opinia multor opinarzi de dreapta, drojdia societății românești. Banii dați de statul român celor mai nefericiți dintre noi sunt considerați bani aruncați pe fereastră, un adevărat jaf din buzunarul contribuabilului onest, care muncește de dimineață până seara ca să trimită niște mărunțiș într-un off-shore din Cipru, ca să mai scape de povara fiscalității. Între timp, pe sub ochii închiși ai dreptei ce respinge apriori intervenția statului în economie, se scurg torente din banii publici sub formă de ajutoare de stat. Doar între noiembrie 2014 și iunie 2015 au fost acordate ajutoare de stat în valoare de 100 de milioane de euro, unui număr de zece firme. Printre beneficiari se află Dacia, care a primit 58,33 de milioane de lei, sau Robert Bosch, care are de încasat 71 de milioane de lei, ori Bosch Rexroth, cu 73 de milioane de lei (Bosch Rexroth și Robert Bosch sunt părți ale aceluiași concern). Acesta este sacrificiul ritualic pe care statul român îl face la picioarele zeității numite “investitor străin”, investitor căruia i se mai face cadou și cel mai mic salariu minim din UE, plus o serie de alte facilități care investitorului autohton îi sunt prohibite. Iar asta pentru că, ni se spune mereu, investitorul străin nu vine dacă nu-l atragem cumva. Pentru astfel de ajutoare de stat (acordate unor firme care au bunul obicei de a-și externaliza profiturile, pentru a nu fi cocoșate de fiscalitatea excesivă a nenorocitei ăsteia de țări), statul român este dispus să cheltuiască 600 de milioane de euro în perioada 2014-2020. Să trăiască!
Într-o schemă de ajutor de stat
aprobată în 2015, statul român acordă ajutoare în valoare de 75 de milioane de lei unui număr de 15 firme din varii domenii. Dar sar în atenție două firme care desfășoară activități de call-center, una care face consultanță în IT, alta care face software orientat pentru client, un institut de sondare a opiniei publice și un gigant mondial în outsourcing. Genpact este numele gigantului în outsourcing, care va primi ajutor de stat în valoare de 9 milioane de lei. În condițiile în care vorbim despre o firmă desprinsă din General Electric, cu venituri de 2,28 miliarde de euro în 2014 și care deja ține captivi în România, la Cluj și la București, 2.385 de angajați plătiți cu salarii de mizerie comparativ cu volumul de muncă depus. GFK este institutul de sondare a opiniei publice care va primi un ajutor de stat de 5,22 milioane de lei, bani care se vor duce în plata unor salarii minime pe economie pentru câteva sute de operatori de teren care vor lucra, de fapt, juma’ de normă și vor fi retribuiți tot așa. Dar despre toate astea, săptămâna viitoare. Până atunci, să ne gândim doar că pe lista aplicanților la ajutoare de stat se află și companiile de telefonie mobilă Orange și Vodafone, care, desigur, au mare nevoie de bani de la stat pentru a rezista în acest mediu extrem de concurențial care este piața telecom.