…La Steaua care-a fost cîndva e-o cale atît de lungă, că mii de ani i-ar trebui unui alt club s-o ajungă… Na, că iarăși parafrazăm din Mihai Eminescu, „poet național și universal“, „poetul nepereche“ pe care profii ni-l scoteau inevitabil în cale, din fazele preliminare și pînă-n semifinale sau finale, la teze sau examene. Eheei, „pe vremea noastră“, pe vremea lui Eminescu și a lui Ceaușescu, să făcea școală ca lumea, nu ca astăzi, moșilor…
Parafraza eminesciană ne fu prilejuită de un eveniment aniversat, pe bună dreptate, în săptămîna aceasta și de-a pururi. Azi, în Săptămîna Luminată, după cuvenitul ospăț de Paște, prăznuim un alt eveniment miraculos, mic și irepetabil – sfînta zi de 7 Mai ’86, data cînd Steaua a cîștigat Cupa Campionilor! Sîntem finaliști! Așa zicea comentatorul TVR, un post de televiziune, tot unic, la rîndu-i, pe vremea aia. Atît (aici l-am parafrazat pe eminescologul, printre altele, G. Călinescu) pînă cînd un alt club din România va ridica „Urecheata“. Se va mai întîmpla, dar nu în timpul vieții noastre trecătoare pe acest Pămînt. Nu-i nimic, asta e! Ideea e, frați microbiști, să ne păstrăm vii credința, nădejdea și mai ales dragostea pentru fotbalul de pe acest tărîm binecuvîntat, branduit ca Grădina Maicii Domnului!
Astăzi, cînd iarăși celebrăm Miracolul de la Sevilla (atunci cînd Dumnezeu a lucrat prin mîinile omului Duckadam), fraților, credința s-a împărțit între tabere schismatice, așa se acuză reciproc. Steliștii ca steliștii, mă rog, treaba lor… Chestia-i că, cu gîndul la măreața izbîndă din 1986 (și nu numai), întreaga suflare băștinașă se împarte, fără să se mai încurce în nuanțe, în două mari căprării. Steaua ’86 e doar un pretext, o metaforă. Ăsta ar fi subiectul, de fapt.
Există două mari povești („narative“ li se mai zice acum, barbar, în jargonul corporatisto-electoral). Sînt unii care cred, aproape religios, că era mult mai bine pe vremea Stelei ’86, indiscutabil. Cei care au venit ulterior n-au făcut decît să fure și să distrugă. Mai sînt și ceilalți, cei care, la fel de încrîncenați, afirmă contrariul, susținînd: tot ce a fost înainte era doar o mizerie! Cu care dintre aceste două echipe ești obligat să ții tu, neamule? Cu pistolul la tîmplă, ți se cere: Votează!
Cine-i cel mai bun patron din istoria Stelei? Valentin Ceaușescu, de atunci, sau Gigi Becali, de acum? Cine a avut mai mare grijă de Steaua? Generalul Ilie Ceaușescu, de atunci, sau colonelul Florin Talpan, de acum? Grele întrebări, mînca-ți-aș sufletul! Între timp, din 1986 încoace, Steaua s-a împărțit în două, la fel ca și lumea noastră românească, în acest fabulos și interesant nou mileniu. FCSB a marcat cîștigarea titlului cu nr. 27 al Stelei, în timp ce alții susțin că ar fi vorba doar de titlul cu nr. 6. Altă întrebare?
Cu atîtea întrebări fără răspuns, e mai bine să ne ocupăm de copii și juniori. Urmașii și urmașii urmașilor noștri vor mai cîștiga, într-o zi binecuvîntată, Cupa Campionilor. În veacul vecilor, amin! Adevărat a înviat! Hai România!
Ca tot trăiesc în țara oilor (sincer, deși citesc rubrica dvs cu multa plăcere și îmi aduc aminte și acum de linia din care făcea parte Telespan, m-am cam înțepat), soarele va răsări de la vest în anul în care FCSB va câștiga Cupa Campionilor cu denumirea ei de atunci