Ca un bătrîn satir care trage de sfîrcuri o copilă perversă, preşedintele s-a jucat la şcoala de vară cu lacrimile prefăcute ale organizaţiei de tineret. „Într-o ţară în care ai fost preşedintele ţării nu mai poţi fi nimic altceva decît ce ai fost, un fost preşedinte“. Deneînlocuitul şi Irepetabilul zice că pleacă şi, în timp ce Anastase se smiorcăie ca o văcuţă proaspăt violată şi abandonată de văcar, ochiul lui cel rebel mătură încăperea să vadă care dintre viitorii hoţi ai partidului răsuflă uşuraţi.
Hotărîrea de a rămîne la butoane e luată de mult, încă de cînd Mugur Isărescu a acceptat să nu contracandideze în 2009. Căci el e distribuit – ce previzibil! – în rolul principal al apoteozei din 2014. Pînă atunci, mandatul de guvernator expiră la fix, iar criza se va fi lăsat călărită cu populism de legenda născută între zidurile groase ale BNR. Deneînlocuitul va fi înlocuit de Singurulînlocuitor. Cît despre numele premierului în regimul Isărescu, nu se poate spune decît că el va fi stabilit de preşedintele Alianţei de Dreapta, condusă de Traian Băsescu, o mereu tînără speranţă.