Pentru România, hocheiul e un sport ușurel ciudat. Nu prea avem noi oricum infrastructură pentru a-l pratica, dar asta nu e o problemă în contextul în care, dacă vine vorba, România nu are o infrastructură competitivă nici pentru practicarea șotronului. Cert e că sunt multe discipline sportive cu care nu avem nici cea mai mică legătură, așa cum este cazul hocheiului. Dar din motive tot mai ușor de dedus, asta nu împiedică autoritățile să investească în obiective care nu satisfac conceptul de „infrastructură pentru a practică sportul x la un nivel decent”, dar sunt suficient de vizibile cât să poată fi folosite drept pretext pentru a irosi niște bani.
În cazul în care nu ați mai auzit nimic despre județul Suceava de pe vremea în care bunicii vă târau cu forța în vacanțe în tururile pe la mănăstiri și moaște, ar fi bine să aflați că municipiul Suceava are un patinoar artificial. Da, există chiar și așa ceva pentru că unii oameni chiar presupun că, în toiul verii, cineva chiar are chef să patineze în cerc, în timp ce pe față i se rostogolesc găleți întregi de transpirație.
Autoritățile sucevene au crezut că e cazul și au investit aproximativ 150.000 de euro într-un patinoar artificial, o chestie de câteva zeci de ori mai tristă decât o păpușă gonflabilă. Și oricum mai scumpă. Cert e că, prin 2012, patinoarul o lua la vale și Primăria se plângea că nu mai au copiii unde învăța să joace hochei. Există în Suceava copii pasionați de hochei? E ca și cum ai găsi în mijlocul Siberiei tineri pasionați de volei pe plajă.
Cert e că atunci, la acea vreme, părinții au plătit reparația patinoarului, care are însă un mic neajuns, mai nou. Chiar și așa artificial, el depinde de… frig. Cu alte cuvinte, din motive tehnice, patinoarul – ceva mai mare decât o sufragerie foarte mare – se deschide doar pe la finele lunii noiembrie. Ce chestie! Oare nu cumva mai exista o soluție care funcționează fix la fel, fiind dependentă de temperaturi foarte scăzute? Ca, de exemplu, un patinoar cu gheață naturală?