Premierul Tudose deține rolul principal în foiletonul Grindeanu al Doilea, scris și regizat de autori sub acoperire. Păsărele apropiate hobbitului Hellvig susțin că Tudose vorbește cu Serviciul în fiecare zi și că, înainte de a le lua, își înmoaie toate măsurile în înțelepciunea doctorală a ofițerului de legătură. Toate numirile de oameni pe posturi urmează același tipic, zic ciripitoarele, iar rețeaua acestor băieți cu ochi albaștri crește de la o zi la alta ca aluatul de cozonac.
Cu toate astea, Tudose e conștient că predecesorul lui, Grindeanu, fiind mai tînăr și mai neinstruit, s-a pripit cu datul la puci. Așa că el, cu experiența pe care falsul academic și tragerile de noapte ți-o oferă, e hotărît să mai aștepte. Și motive chiar ar fi. Graba l-a făcut pe Grindeanu, de pildă, să moară de foame, el hoinărind acum de la un telefon la altul, fără ca vreunul din foștii sponsori să-i mai răspundă. Grindeanu a rămas pe dinafară cu totul, fiind abandonat și de Ponta, și de partid, și de veniturile clientelei, și de complicii de la moțiune. Toată lumea care l-a încurajat să se lupte cu hidra are un salariu: de la stat, de la partid, de la prietenii partidului sau de la unitate. Pe cînd el, Grindeanu, are doar probleme.
Așa că Hellvig, sub apăsarea mustrărilor de conștiință, i-a cerut lui Tudose să-l facă consul general, cu un salariu de ministru. Ceea ce Tudose s-a și angajat să execute, numai că ordinul s-a lovit de regulament. De numirea consulilor se ocupă ministrul de Externe, iar Meleșcanu se trezește din somn doar o dată la patru luni. În plus, bătrînul diplomat are obiceiul, cînd face ochi, să ia prima cafea cu Tăriceanu, căruia moțiunea i-a stricat săptămîna în care avea bilete la o cursă de mașini.
Așadar, Grindeanu a rămas tot fără ocupație, iar Tudose a înțeles ce înseamnă graba. El nu se va grăbi, își va consolida poziția și, în fața partidului, va juca farsa obedienței. Pentru că el, om cu doctorat la SRI, deja știe: următoarea moțiune ori va fi picată, ori nu va fi deloc.