Dragă jurnalule,
Mă tot gândesc de câţiva ani ce este fericirea şi sunt mândră de mine că am găsit aşa repede răspunsul. Azi la-m găsit: fericirea este atunci când eşti fericit. Am fost aşa bucuroasă că am aflat secretul că mam unflat de plâns. De azi înainte, va fi mult mai sinplu: când o să am poftă de fericire, tot ce va trebui să fac va fii să fiu fericită. Să nu mai spui la nimeni jurnalule că nu vreau ştie toţi, vreau să ştie doar eu, mama, tata, sor-mea şi Syda. De fapt Syda nu, ca să nu mă părăsească după ce află secretul şi să fie fericit dupe aceea, înpreună cu alte fete.
A venit primăvara jurnalule. Iarba a încolţit, au îmviat albinele, cerul este mai albastru iar păsările călătoare sau întors din ţările calde. Sunt puţin comfuză pentru că num-i dau seama care este ţara păsărilor călătoare care sau întors la mine, la Bruxel: Belgia sau România? Cred că România, deoarece totuşi chiar dacă lucrez în altă ţară, eu sunt româncă, iar ele au venit după mine la Bruxel, deoarece, dacă se duceau acasă, la Bucureşti, se duceau degeaba, că nu mă găseau acolo.
Tot referitor la primăvară: am citit că este anotinpul îndrăgostiţilor şi cred că este adevărat pentru că eu mereu în acest anotimp, mă îndrăgostesc rău de tot de mine. Toată iarna mă urăsc pentru că sunt urâtă şi foarte grasă, iar când vine primăvara mi se pare că sunt din nou negrasă şi frumoasă şi încep să mă iubesc mult. Nu îmi dau seama din ce cauză devin brucs mai slabă. Oare e din cauză că nu mai mă înbrac cu geacă groasă, căciuli de blană, cisme de blană, pantaloni groşi şi pulovere groase de lână? Cred că nu, deci totuşi rămâne un mister.
Mia părut foarte rău că a murit Witny Houston şi nici acum, după ce au îngropato, nu îmi pare prea bine. Adică îmi pare mai bine, dar doar un pic. Cred că sunt prea sensibilă jurnalule şi am un suflet prea bun. Dacă acum, când a murit Witny, pe care no cunoşteam, am fost aşa inpresionată îţi dai seama cum o să fiu când o să mor eu, pe care mă cunosc? O să mă tăvălesc pe jos de plâns şi de durere.
Hai că mam întristat, mă duc să mă culc. Adică să dorm, să nu crezi vreo prostie jurnalule.