Îmi place foarte mult sentința perpetuă "românii sunt sătui de politică". Înseamnă, de fapt, că românii sunt sătui, că nu le mai trebuie nimic. Bine, românii ăia care vorbesc în numele "românilor sătui de politică".
Din români sătui de politică se naște o masă amorfă, însetată de țâțele Nicoletei Luciu, promoțiile dry-coocker și alte lucruri la fel de naturale și firești ca aceleași țâțe ale Nicoletei Luciu.
Acestor români poți să le vinzi orice, dar absolut orice, pentru că ei, oricum, sunt sătui. Așadar cumpără doar din plăcere și capriciu. Ori, plăcerea nu are logică, plăcerea nu este bazată pe rațiune.
Dacă n-ar fi atât de “sătui de politică”, dacă s-ar osteni măcar puțin să iasă din starea de autosatisfacere pe care și-o provoacă zilnic atunci când se gândesc la ei înșiși ca la coloana vertebrală a națiunii, la ei, clasa mediocră, iară nu mijlocie, ei, care duc în spate consumul, având rate până și la bărcuța din cada copilului, ei, care și-au luat televizor cu buletinul pentru a nu se uita la dânsul, ei, care plătesc 10 ani o mașină care se învechește în 3 și pe care n-o folosesc nici 2, pentru că nu s-au gândit că pentru o mașină e nevoie de asigurare, benzină, vignetă, cauciucuri de iarnă și filtru de aer, ei bine, dacă ar renunța la contemplația asta eternă, și-ar da seama că sațietatea asta de politică înseamnă că s-au săturat, în realitate, nu de politică, ci de traiul – dificil, recunosc – alături de alții.
Ei s-au săturat – deși n-au gustat mai deloc din această delicatesă – de implicare. S-au săturat să li se spună că dacă sunt nemulțumiți de primar se pot duce la ședințele Consiliului Local pentru a cere socoteală. S-au săturat să li se atragă atenția că dacă parchează pe locurile de handicapați sunt niște nesimțiți. S-au săturat să li se spună că aruncarea gunoiului pe jos nu e semn de emancipare. S-au săturat să li se tot repete că, dacă nu merg la vot, n-au de ce se plânge, pentru că a fost alegerea lor să nu se implice. S-au săturat să li se spună că dacă acceptă să fie plătiți doar cu salariul minim pe cartea de muncă și restul de bani să-i ia pe firmă sau pe drepturi de autor sunt la fel de evazioniști ca patronii lor. S-au săturat să audă că dacă cineva este furat, bătut sau violat lângă ușa lor, ar trebui să intervină. Ăștia sunt ei, niște sătui îndopați cu ei înșiși și râgâind autosuficiență.
Sunteți sătui de politică? Preaplini de civism? Îndestulați de implicare? Dezgustați de micimea celor din jur, care nu contenesc să le pese? Hai sictir! Sunteți, de fapt, asistații emoțional ai României. Sunteți inutilii cetății, paraziții insistenți și guralivi ai agorei. Nu vă pasă? Preabine. Nici nouă. Sunt sigur că aveți vecini la fel de grijulii, care ne vor anunța la momentul potrivit că ați început să puțiți.
Exclusiv online