Pe 20 noiembrie anul acesta, SC AgroFloreasca SRL a dat o bucată sănătoasă din Piaţa Agroalimentară Floreasca lanţului de supermarket-uri Mega Image, care urmează să construiască acolo un supermarket. Aparent, Mega Image vrea să concureze la număr şaormăriile şi farmaciile din Bucureşti şi să-şi facă un magazin la fiecare colţ de stradă. Cum se întîmplă la case mari, treaba a fost făcută profesionist, cu aprobarea Primăriei sectorului 1.
Vestea n-a picat tocmai bine pieţarilor, care au fost de-a dreptul ejaculaţi din hală, şi nici cumpărătorilor care-şi luau mîncarea de acolo. Chiar dacă în Floreasca nu toţi comercianţii sînt producătorii ăia bio de care tot zicem că am vrea să-i vedem vînzîndu-şi marfa, iar printre ei se strecoară şi acei vînzători tradiţionali de ananas autohton, piaţa e piaţă, iar simplul fapt că ai măcar de unde alege şi nu eşti obligat să cumperi roşiile alea care scîrţîie ca un cauciuc cînd încerci să muşti din ele e o diferenţă enormă.
Oficial, Piaţa Floreasca nu se desfiinţează, ci doar îşi subînchiriază 500 de metri pătraţi, adică jumătate din suprafaţa ei, către Mega Image, urmînd ca numai 10% din comercianţii care vindeau în vechea piaţă să-şi sisteze activitatea, iar restul de 90% să fie aşezaţi la tarabe cu etaj sau aşa ceva. Sigur, cu jumătate de piaţă rămasă încă în picioare, aţi zice că lupta nu e pierdută pentru oamenii care nu vor să mănînce varză de plastic. La faţa locului, însă, lucrurile devin mai clare. Cei 500 de metri de supermarket nu ocupă o jumătate de-aia dreaptă, ci sînt amenajaţi fix în mijlocul fostei pieţe, în aşa fel încît, în loc de un Mega Image şi o piaţă mai mică, ai un Mega Image imens, flancat de două micropieţe.
M-am dus la faţa locului aşteptîndu-mă să văd nişte pieţari furioşi, nişte babe nebune care zbiară că le fură hoţii agoniseala, cum văd la televizor de fiecare dată cînd se dărîmă şi cea mai mică tarabă. Însă lumea e destul de calmă, chiar şi vînzătorii ăia care au fost daţi afară din piaţă şi vînd acum de sub un cort, direct pe bordură. Am vorbit cu oamenii şi, deşi sînt nemulţumiţi, nimeni nu mai cîrîie absolut nimic. Le e teamă să-şi piardă taraba, cum le e teamă corporatiştilor să-şi piardă job-ul de client service din Pipera. Mulţi dintre ei sînt bucuroşi că măcar mai pot să vîndă afară, în faţa pieţei, cît o mai ţine şi asta. Au primit această onoare de a schimba piaţa cu apă curentă şi căldură pe frigul de afară, dar s-au scos la bani. Chiria pentru bordură e cu 5 lei pe lună mai ieftină decît era înăuntru.
În piaţă, lucrările deja au început. S-au montat cîţiva pereţi falşi şi s-au scuturat cîteva găleţi de glet pe deasupra cartofilor la vînzare. Mă uit la cîţi oameni vînd afară, mă uit din nou la cît spaţiu mai e disponibil şi, oricît de prost oi fi fost eu la geometrie spaţială, tot nu văd cum poţi să-i bagi pe toţi înapoi înăuntru. Soluţii cică ar fi, îmi spune o doamnă care vinde la o tarabă murături din absolut orice legumă. „Or să dărîme asta aici şi or să mai bage din tarabele de afară“, îmi spune dînsa încrezătoare, arătîndu-mi către mijlocul pieţei, unde e o nişă cu vînzători de miere şi vinuri. Nu e mare locul ăla, maximum 25 de metri pătraţi, cam cît au rafturile cu mîncare pentru cîini la Mega Image.
Teamă mi-e că, pentru toată liniştea păstrată pînă acum de către pieţari, or să rămînă cu taraba în stradă mult mai mulţi comercianţi decît preconizează atît de optimist cei de la AgroFloreasca. Dacă tot se lucrează pacifist, pacifist vă îndemn şi eu să boicotaţi viitorul Mega Image.
Publicat în Cațavencii, nr. 48, 5-11 decembrie 2012