Să intrăm în intimitatea familiei britanice compuse dintr-un tată între două-trei vîrste, angajat pe aceeași poziție în compania la care lucrează de peste douăzeci de ani, o mamă ceva mai tînără și mai ambițioasă, asociată cu oarecare succes într-o firmă de publicitate, și doi copii, băiat de șapte ani și fetiță de patru, două mici dezastre conjugale care nu-i lasă să doarmă, strică chestii, fac prin casă gălăgie, mizerie, haos, în fine, tot ce mai au prin fișa postului ăștia micii, cînd nu stau cu ochii într-un ecran.
El, partenerul mereu fidel și consecvent, o iubește pînă în pînzele albe ale conviețuirii împreună pe ea, stăpîna absolută, nonconformista trecută deja printr-o căsnicie ratată care nu mai crede în iluzii, renunțînd la incertul prinț pe cal alb al viselor tîrziu adolescentine pentru stabilitatea oferită de cerșetorul de sentimente cu păr alb al realității. O relație modernă, neoficializată încă la ofițerul stării civile, încercată zilnic de tot felul de situații casnice, care, în lipsa răbdării, tactului și nervilor necesari, te pot duce, aproape fără să realizezi, în anticamera psihoterapeutului. Copiilor, educați cît se poate de corect și tratați ca membri egali ai familiei, li se vorbește deschis, chiar foarte deschis, despre viață, ca să fie pregătiți să înțeleagă ce se întîmplă și cînd le moare hamsterul. Sau bunicul pe care abia l-au cunoscut. Desigur, cînd nu-i neapărat necesar să li se zică și vreo minciunică, pentru că, lucru știut, copiii nu pot să păstreze secrete și mai spun și lucruri trăsnite.
Cam ăsta-i portretul de familie înfățișat de Breeders. Scurte, dar cu miez, asezonate cu niște flashback-uri din istoria cuplului care au rolul de a petici explicativ trecutul (cum s-au întîlnit cei doi, ce le-au spus socrii la prima întîlnire, de ce nu-i așa cum susține că-și amintește unul sau altul), episoadele difuzate pînă acum schițează, cinic, cu un umor specific englezesc, o viață de familie așa cum e ea. Pudibonzii vor fi oripilați de limbajul ocazional dur, neînțelegînd ficțiunea momentelor în care se dansează fin pe linia unui comportament parental foarte realist. Să fii tată/mamă în 2020 nu-i deloc simplu: da, uneori copiii te disperă, te scot din minți, iar părinții din Breeders ne spun nouă, nu lor, franc, eliberînd o supapă a frustrărilor, lucruri pe care toată lumea le gîndește, dar preferă să le tacă, înghițindu-le în sec.
Breeders, 2020-, comedie de familie modernă, creat de Martin Freeman, Chris Addison și Simon Blackwell, difuzat original de FX, disponibil pe HBO GO.