Caţavencii

Suveranismul la kilogram

A fost panaramă mare în București la deschiderea unui magazin cu produse tradiționale. Momită și ațâțată pe TikTok, lumea a dat năvală în așa hal, că a fost nevoie de intervenția Poliției. Dragostea nemărginită pentru valorile românești autentice a scăpat de sub control. Fiecare om de la coadă dorea să prindă ceva de la promoția cu care proprietarul, Călin Donca, suveranist celebru pe rețele, a ales să-și înceapă afacerea din Capitală. Ulei, sare și cașcaval la un leu, apă vie, kombucha și tot felul de bunătăți străbune la prețuri ca la cantina Parlamentului.

Din cercetările noastre, în prima fază nu s-au înregistrat victime. Stocurile s-au epuizat, gălușca a fost înfulecată. Așa că ne-am dus direct la faza a doua, să vedem ce se vinde și la ce prețuri într-o zi normală, fără promoție de inaugurare, în magazinele lui Donca. Am ales zece categorii de produse alimentare și le-am comparat cu omoloagele lor de pe piață.

Concluzia prudentă este că prețurile la DOR, căci așa se numește acest iarmaroc strămoșesc, sunt cu 90-200% mai mari decât în supermarketuri. Sunt produse, cum ar fi niște bulioane și sucuri de roșii, care depășesc la bani și cu 300% rivalele de pe alte rafturi. În foarte puține cazuri, cum ar fi uleiul de nucă, DOR este mai ieftin decât varianta eco comparabilă. Acolo totul e bio, străbun, v-ați prins deja. Și, fără vreo ironie, cred că e și bun, mai puțin procesat și ameliorat industrial. Jalea e la bani. Acolo ți se blegește mândria națională, îți vine s-o înjuri pe bunica de pe etichetă și s-o dai în gura mă-sii de cămară a uncheșului Manole, care freamătă brânză în timp ce-i curg lacrimile în covată.

Oameni ca Donca nu vând neapărat mâncare și băutură. Ei scot la tarabă identitate națională la borcan. Dai de două-trei ori mai mult și simți cum îți crește Decebalul în colesterol. Pe această piață a patriotismului alimentar negustorii de emoții prosperă și acumulează resurse. Le vor folosi apoi pentru a susține cauza suveranistă, iar prostălăii vor băli de poftă în fața galantarelor. Micii producători nu trebuie să lucreze pe gratis, dar diferența dintre costul firesc al unui produs artizanal și jupuirea clientului pe muzică populară se măsoară în lei pe kilogram. Înainte să treacă prin stomac, suveranitatea se împiedică în portofel. Mănânci românește, plătești regește și pleci fericit că nu te-au exploatat străinii. Te rezolvă flăcăii noștri tradițional, cu dor și drag din natură.

Exit mobile version