Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cânt te trezești în Timișoara (și mâine-n toată țara, desigur), pe ei soarele i-a zgâlțâit a deșteptare de multă vreme. Nici nu știi dacă le zâmbește mereu sau se mai răstește la ei. Chiar nu știi în ce toane va fi atunci când iese roșiatic din mare și, aproape imediat, se îmbulzește pe ulițele satului. E praf acolo. Mult și insistent. Nisipul se transformă-n praf, pâmântul uscat devine praf, iar praful, el însuși, se dă de trei ori peste cap […]

La 9 septembrie 1878, cînd văduvele gospodarilor împușcați la Plevna încă nu pricepeau care e diferența între independență și parastas, Consiliul de Miniștri al României a hotărît ca domnitorului Carol să i se spună „Alteță Regală”. Era un mic rebranding de situație, făcut cu speranța că nu bate la ochi, un facelift discret care avea ca scop o poziționare mai bună în conversațiile diplomatice. Prusia, cu toată rudenia ei, l-a lăsat pe Carol să aștepte cu cei zece mii de […]

În primii patru ani ai domniei, Carol al României a afișat un despotism comparabil cu tirania arătată de Traian al Lui Însuși în epoca guvernelor Boc. Carol a dat o parte din buget pe mîna prusacilor ca să construiască ceea ce s-ar fi putut numi atunci „autostrada feroviară de la Roman la Vîrciorova”. Afacerea Stroussberg a fost un jaf din clasa piscinelor în pantă, a parcurilor sătești, a pîrtiilor la cîmpie și a dosarului Microsoft. Banii s-au dus pe apa […]

Numele Catargiu n-a pierit odată cu împușcătura din 1862. Acela a fost Barbu Catargiu. Lascăr Catargiu, dimpotrivă, n-a fost nimerit de gloanțele reacțiunii și a reușit să rămînă în viață pe toată lungimea secolului al XIX-lea, un secol în care mîna asasinilor a tremurat mai mult ca în următorul. Fără nici o legătură de rudenie cu Barbu, Lascăr era un patriot bondoc, coborît dintr-un lung șir de boieri moldoveni rotunzi și mici de statură, a căror rezistență la tătari și […]

„Ce-o vedea Alecu și noi nu vedem?” – asta era întrebarea pe care și-o puneau apropiații lui C.A. Rosetti. Ochii lui holbați, trăgînd, parcă, să iasă din orbite ca să cerceteze mai bine lumea, cearcănele și fălcile căzute dădeau un farmec de neșters feței de buldog revoluționar, surprins de blitz-ul istoriei. Toți pictorii care i-au făcut portretul au pictat mai întîi bufnițe, cărora le-au adăugat mustăți, cravată și le-au acoperit urechile cu plete. Era mai ușor să procedezi astfel pentru […]

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint