Articole ce conțin cuvântul cheie: CEDO

Toate smiorcăielile pușcăriașilor de lux și plîngerile făcute pe la CEDO, cum că n-avem condiții optime, că nu-s camerele cum erau prezentate în broșuri, se vor termina. Capitol închis, cum se zice, căci Administrația Națională a Penitenciarelor tocmai construiește noi spații locative pentru condamnații patriei, la cele mai înalte standarde. Mă rog, la un preț care indică cele mai înalte standarde, ca să nu zicem că-s chestii de lux. Încă de prin luna mai au fost antamate cîteva loturi din […]

CEDO, adică instanța europeană care are în pază drepturile omului, își bazează actele pe trei milenii de civilizație iudeo-creștină. De la tablele lui Moise la Declarația Universală a Drepturilor Omului, de la Convenția Europeană a Drepturilor Omului la Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, toată istoria occidentală a dreptății e sublimată în practica CEDO, cu scopul de a asigura o instanță ultimă și dincolo de dubiu pentru omul nedreptățit în spațiul UE. CEDO ar fi, filozofic vorbind, mama imparțială și […]

Indiferent cum s-a numit procurorul general al României, de-a lungul timpului, marile dosare ale ultimelor trei decenii au strîns pagină peste pagină, strat de praf peste strat de praf, încît ar fi nevoie de un nou Heinrich Schliemann ca să descopere pînă și despre ce era vorba în dosarul Revoluției sau în cel al Mineriadei. CEDO și-a mai vîrît coada și a decis că dosarul Mineriadei din iunie 1990 a fost prost tratat de către Justiția românească. Revoluția e deja […]

Între 1959 și 2015, România a primit 1.076 de condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ocupând locul 4 în clasamentul all time al condamnărilor la CEDO, după Turcia (2.812 condamnări), Italia (1.781 de condamnări) și Federația Rusă (1.612 condamnări). În 2016 ne-am clasat pe locul al treilea după numărul condamnărilor (71), după Federația Rusă (222) și Turcia (71). Suntem, așadar, printre vedetele CEDO, deși cetățenii români au acces la această Curte de-abia din 1994. De altfel, multe dintre țările […]

Trăim, din decembrie 1989, cu câteva repere pe care am vrea să nu ni le zdruncine nimeni. Nu pentru că am iubi minciuna sau am dori, neapărat, să ni se ascundă adevăruri dureroase. Dar, pentru stabilitatea noastră emoțională, ca popor, încă mai avem nevoie de niște puncte fixe și necontroversate de care să ne agățăm atunci când amețeala cotidiană încearcă să ne pună la pământ. După o întunecată perioadă pe care nu mai vrem să ne-o amintim decât în cheia […]