Articole ce conțin cuvântul cheie: Corneliu Coposu

Nu cred că în primul an de existență cineva din redacție a luat foarte în serios cuvântul „academie“ din numele cel nou al revistei. Atunci când s-a produs ruptura de Ovidiu Nacu era nevoie de un nume. Ideal ar fi fost unul care să lase senzația continuității, dar fără să încalce prea mult drepturile de proprietate intelectuală ale Batalului. Chiar dacă au existat mereu dispute privind numele celui care a lipit academia de Cațavencu, memoria generală îi cam atribuie acest […]

În Adevărul a apărut zilele trecute scrisoarea pe care Corneliu Coposu i-a trimis-o lui Sergiu Nicolaescu despre scenariul filmului Oglinda. Nicolaescu, pe atunci coleg în Senat cu liderul țărănist, l-a rugat pe Coposu să-i spună ce crede despre relatarea evenimentelor de la 23 august 1944, cînd Ion Antonescu a fost arestat la Palatul Regal. Coposu a îndreptat cîteva nume greșite și i-a atras atenția regizorului-scenarist că se abate pînă la denaturare de la adevărul istoric, precizînd care erau scenele din […]

Poliția a descins aseară în parcarea unui cunoscut cimitir din Capitală, unde mai mulți bucureșteni să adunaseră ca să urmărească o întrecere ilegală de răsucit în mormânt. Protagoniști? Nimeni alții decât Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu și Corneliu Coposu, care se răsuceau în mormânt ca nebunii, la auzul veștilor că Rareș Bogdan e primul pe lista PNL pentru europarlamentare și că PNȚCD tocmai a făcut o alianță cu PSD. Pentru că avea sicriul mai performant, Ion I.C. Brătianu dobândise un […]

Poate am devenit noi prea cinici, poate ne-a înrăit lumea asta de trei lei, poate nu mai suntem capabili să apreciem un om cu adevărat nobil. Sau, poate, n-ar fi trebuit să citim acum ceea ce a scris Corneliu Coposu în iulie 1994, în noaptea despre care credea că e ultima. Săptămâna trecută, într-un soi de ceremonie fără rost, a fost făcut public testamentul lui Corneliu Coposu. Scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994, cu un an și […]

Toată povestea asta cu SIPA, din ce e mai discutată și mai întoarsă pe toate fețele intrărilor în arhivă ale unora și altora, aleși pe sprînceană, ca să mai schimbe un bec sau ca să mai facă niscaiva lecturi particulare, acolo și acasă, cu atît e mai greu de priceput în miezul ei. De unde, la început, acest serviciu ar fi trebuit să afle ce se vorbește și se întîmplă prin pușcării, n-a trecut mult și a început să se […]