Articole ce conțin cuvântul cheie: Corneliu Vadim Tudor

Nevoia unora de „povești adevărate“ e atît de mare, că uneori își suspendă discernămîntul, ca să poată gusta drept adevărate minciuni evidente. Ciudățenia e că cei ce se înnebunesc după astfel de povești adevărate, în contul cărora înghit pe nemestecate fabulații vizibil trase de păr, nu sînt dornici de „minciunile adevărate“ ale literaturii. Romanele realiste li se par sub demnitatea lor de persoane cu priză la realitate; nu-i atrag decît romanele cu cheie, cele care sub aparențele ficțiunii spun povestea […]

Treceam peste anul 1993, pe care tot vreau să-l închid, fără să povestesc un episod de tupeu pur. Era începutul lui iunie, apăreau căldurile, iar noi ne petreceam mare parte din timpul de la redacție pe terasa Casei Vernescu. Nu doar că era în curtea noastră, dar spațiul din cele două încăperi de la etaj era atât de mic, încât nimic nu ne îmbia să stăm pe acolo. Într-o vineri, când nu părea că se va întâmpla nimic, adăstam, câțiva […]

Rămăsesem în 1991. Un an plin, din multe puncte de vedere, și un an prost, din multe alte puncte de vedere. Mai spre sfârșit a devenit un an memorabil pentru presa din România, dar mai avem până acolo. Eram deja elev în clasa a X-a și ar fi trebuit să mă pregătesc pentru treapta a doua. Ar fi trebuit. Eram ultima generație care dădea acel examen și, cumva, credeam că o să fie o formalitate. Mai ales că eu decisesem, […]

În 1989, cînd Ceaușescu era încă viu și insensibil la odele sale, Corneliu Vadim Tudor trăia din expedientele unui poet lăudăros, băgăreț și sforar. Combina, adică, lirica voievodală cu traficul de influență, gazetăria naționalist-socialistă cu deplasările echipei naționale de fotbal în străinătate și bișnița cu proxenetismul. Îl servea pe Eugen Barbu cu prospături din provincie, căzute de la masa fotbaliștilor, și se înfrupta la rîndul lui din protecția literară și politică pe care i-o oferea Conu’ Jean. Chiar dacă într-o […]

Lunga și fioroasa istorie a Securității a cunoscut un singur caz de aspirant entuziast la colaborare pe care a trebuit să-l refuze în mod repetat. Corneliu Vadim Tudor a bătut zadarnic, aproape două decenii, la porțile angajamentului scris. A închinat ode partidului, a dedicat volume întregi familiei dictatoare, s-a oferit să demaște dușmanii poporului și ai socialismului, însă organele au zis nu. În viziunea lor, Vadim era „un element ușuratic, cu tendință de lăudăroșenie, iar în relațiile cu colegii săi […]

Era o vreme când cumpăram revista România Mare pentru efectul comic al titlurilor și-al insultelor (abjecte) absurd de creative. Nu era presă, era literatură construită în jurul unui personaj isteric, agresiv și înduioșător de fățarnic, a cărui singură slăbiciune erau factoidele istorice. Nici nu puteai să te superi pe el. Tribunul intrase de ceva timp în faza inofensivă, în care doar lătra neputincios la marginea drumului. În acea perioadă, o obsesie devenise clară, plutind la suprafața titlurilor din revistă: Băsescu […]

În mitologia anilor ’90, Iosif Constantin Drăgan a fost legionar și securist, dar pe măsură ce realitatea și-a mai pierdut din fantezie, el a devenit afacerist, naționalist și protocronist. Nici povestea tezaurului legionar, pe care Drăgan l-ar fi cărat din țară și l-ar fi investit în Italia, nu se sprijină pe dovezi clare și stă, pînă una-alta, pe pasiunea pentru intrigă a ascultătorilor. I-a simpatizat pe arhangheli și pe Căpitan, așa cum îi stătea bine unui student fără repere, dar […]

De mai mulți ani, revista România literară a fost transformată de directorul său într-o publicație de gașcă. Hebdomadarul seamănă tot mai mult cu foaia lui C.V. Tudor, România Mare, în care tribunul își bandaja complexele, stabilea ierarhii literare, își punea subordonații să-l omagieze, făcea liste de indezirabili, își ataca jegos dușmanii și își „executa“ și mai jegos colaboratorii care nu-i mai cîntau în strună. Cînd nu scria cu semnătură, CVT își debita infamiile, calomniile și insultele sub pseudonimul Alcibiade. În […]

Radu Banciu se lasă. Îmi voi aminti cu bucurie de serile în care nu mă uitam deloc la emisiunea lui. La fel de bine puteam să-i văd derapajele misogine, homofobe sau ura împotriva săracilor a doua zi pe site-ul B1.ro, care se lăuda cu ce spunea noaptea vedeta. Pentru că așa e prostia: se ia și nu doare. Există o fudulie a românului: respectul pentru cel care știe nume, cifre, date, cel care are multă carte băgată în cap, în […]

Ești indignat pînă în pancreas de emisiunile tabloid și de direcția în care evoluează televiziunea din România? Ești fan vechi al lui Capatos, dar nu te mai uiți la emisiune pentru că n-ai mai prins de mult un gang-bang în direct sau o dezgropare de cadavre? Ești hipster și ții să le reamintești tuturor că tu nu ai televizor pentru că la televizor sînt numai mizerii? Nici nu știi ce pierzi! O clarvăzătoare va chema spiritul lui Corneliu Vadim Tudor […]

Ce om de cultură! Ce poet! Ce gazetar! Ce patriot! Ce politician inteligent! Ce om milos! Ce mare iubitor de cîini! Toate astea s-au spus și s-au scris despre Corneliu Vadim Tudor, după ce a murit. Și s-ar putea să-mi mai fi scăpat cîte ceva din turbinca laudelor nemăsurate care i-au fost aduse lui CVT, postum. Nu zic să se fi repezit la el, mort, toți cei pe care Vadim Tudor i-a insultat și i-a calomniat în România Mare, în […]

“Îndurerată familie, Am primit cu tristețe vestea trecerii neașteptate din această viață a domnului Corneliu Vadim Tudor, scriitor, jurnalist și om politic, implicat activ în viața publică românească, mai ales după anul 1990. Om credincios și erudit, patriot și bun orator, domnul Corneliu Vadim Tudor va rămâne în memoria românilor pentru pasiunea și spiritul său dinamic, dovedite în susținerea propriilor sale convingeri.” Așa începe mesajul de condoleanțe transmis de către Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Mitropolit al Munteniei și […]

Acum ceva vreme m-am urcat într-un taxi al cărui șofer era vizibil tulburat. L-am întrebat dacă se simte bine, dacă-l pot ajuta cu ceva. Mi-a răspuns că este “dat peste cap”, sufletește vorbind, pentru că tocmai văzuse un accident de circulație: – Ceva oribil, cu mortăciune! Sunt sensibil la de-astea. Montura atât de sensibilă în care strălucea “mortăciunea”, contrastul în sine, te puneau pe gânduri. Mi-am amintit de această întâmplare văzându-i pe cei de la RTV aplecați deasupra cadavrului lui […]

Un târlete spumos, care a ținut morțiș să-și sărbătorească cea de-a 61-a aniversare în castelul regal Foișor, de la Sinaia, îl face pe Klaus Iohannis parvenit. Un mârlan, care și-a ales colaboratoarele apropiate în funcție de cât de ademenitor li se termina șira spinării în partea de jos, vorbește cu poftă despre târtița actualului președinte. Un șef de familie ai cărei membri se aliniază ușor-ușor spre a lua drumul pușcăriilor perorează despre cinste, verticalitate, moralitate și așa mai departe. Acest […]