Articole ce conțin cuvântul cheie: Dorin Tudoran

Cu poetul și omul de conștiință Dorin Tudoran, unul dintre prea puținii disidenți neîndoielnici ai României, din timpul regimului comunist, despre posteritatea Securității și a informatorilor ei, despre onorurile academice de care se bucură foști turnători și, nu în ultimul rînd, despre reformarea Uniunii Scriitorilor. Reformare care, după părerea lui Dorin Tudoran, ar trebui să înceapă cu demisiile de onoare ale celor care i-au  deformat statutul. Cristian Teodorescu: Opinia publică de la noi e tot mai puțin interesată să afle […]

În anii cît a reprezentat la Chișinău International Foundation for Election Systems, Dorin Tudoran a urmărit ce se întîmpla în Transnistria, unde se afla și se află Armata a 14-a a Rusiei, suvenirul lui Gorbaciov pentru Republica Moldova. În acei ani, Putin era departe de a-și fi dat arama pe față. Despre Putin cel de azi și despre Rusia, Dorin Tudoran a scris de curînd pe noul său blog, Ultima pălărie. De citit neapărat. Cristian Teodorescu: Prima postare din noul […]

Douăsprezece întrebări pentru Dorin Tudoran, după ce a împlinit trei sferturi de veac. Cristian Teodorescu: 75 în acte, dar în minte de cîți ani te simți? Dorin Tudoran: Mintea și actele omului se află, deseori, într-o relație vulnerabilă, chiar dacă el, omul, nu vrea să ia notă de această nu tocmai bizară realitate. Depinde despre care minte vorbim. Dacă este vorba despre „mintea românului de pe urmă”, mă simt cam de 150 de ani – nu mă refer la simptome […]

Poetul Dorin Tudoran a primit premiul „Doina Cornea” înființat de PEN Club Romînia după moartea marii disidente. El însuși disident pe bune, ca să zic așa, Dorin Tudoran a fost printre cei ce au fost susținuți de Doina Cornea în țară și au susținut-o apoi pe Doina Cornea din străinătate, astfel încît această doamnă a puținelor noastre proteste antitotalitare n-a avut soarta tragică a unui „Babu” Ursu, deși a fost urmărită și amenințată cu moartea de Securitatea lui Ceaușescu. Cristian […]

Disidentul Dorin Tudoran, care scria într-un poem „eu mă ocup cu spuma mării”, poate fi (și uneori e) dur în comentariile sale, fiindcă trăiește „pe muchia onestității abrazive”. Cînd i-am luat interviul spunea că ar deschide un blog nou dedicat exclusiv trecutului. Între timp l-a deschis. Cristian Teodorescu: Din cînd în cînd te superi și nu mai vrei să ai contacte pe net cu România. De ce? Dorin Tudoran: Pe de-o parte, România a devenit un soi de oximoron greu […]

Poet opozant pe față al regimului Ceaușescu. Urmărit de zeci de securiști și informatori, chiar și după ce s-a exilat în Statele Unite, unde a înființat revista Agora. După 1990, dezamăgit sau trădat de diverși prieteni, Dorin Tudoran se întoarce la scepticismul tăios din anii disidenței sale. Cristian Teodorescu: Ți-ai închis blog-ul. Nu mai e nevoie de Dorin Tudoran în România sau ți s-a acrit să tot combați cu românii din țară? Dorin Tudoran: Am închis și contul de Facebook, […]

Dacă, înainte de 1990, lucrurile erau mai simple în lumea literară românească, majoritatea scriitorilor buni fiind unită de aversiunea față de Nicolae Ceaușescu și dezgustul de politica sa de după Tezele din Iulie 1971, după Revoluție ele s-au complicat rău. Ceea ce era un front antitotalitar a devenit un spațiu în care rareori cinci oameni puși la aceeași masă pot să se mai înțeleagă. Chiar și pentru mine, care caut să fiu cît mai diplomat, e tot mai dificilă diplomația. […]

Încurcate sînt căile istoriei literare! Scrii, crești, suferi, viermuiești neliniștit și aștepți clipa în care critica literară autorizată, aia cu patalama și cu vechi state de serviciu, să vie să recunoască, de care putem zice depandă! E o istorie veche cît literatura română și la fel de năbădăioasă ca ea. Nu există satisfacție mai mare a criticului în fața domnului autor decît aceea prin care îl condamnă la uitarea publică cu o sentință. Închipuiți-vă furia clocotitoare a jandarmului universal, care […]

Despre articolele de ziar se zice că rezistă o zi, cel mult două. Textele care apar pe blog-uri nu țin, de obicei, nici atît, chiar dacă devin subiect de discuții aprinse, în malaxorul părerismului național. Cele mai multe sînt de o deplasată oralitate, în care vorba de spirit e confundată cu umorul de șanț, iar analiza se transformă în pamflet grosier, finalizat cu atacuri scîrboase, la persoană. Textele de pe blog-uri sînt, cel mai adesea, de un partizanat orb la […]