Articole ce conțin cuvântul cheie: gabriel liiceanu

Săptămîna trecută a adus două furtunici în lumea culturală românească. Una a fost la sfîrșit (dar ce rezistentă în timp, că a ținut, totuși, cinci ani), iar cealaltă e abia la început. Dar să le luăm pe rînd, că unde ne grăbim? Scrie, de curînd, Liviu Antonesei, pe blog-ul propriu: „După lupte seculare care au durat un cincinal fără șase săptămîni și s-au desfășurat pe trei cîmpuri de luptă – Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Înalta Curte de […]

De cînd și-or fi tot zis arghezian românii din California „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este!»“,  Arghezi – despre Dumnezeu, californienii noștri – despre Iohannis, dar mai ales despre doamna Carmen, cum grațios s-a exprimat unul dintre frații Muraru, ambasadorul! Liberal ridicat dintre transformatoarele vopsite ale lui Relu Fenechiu, Muraru din America ilustrează cu sclipici cît de adevărată e vorba aia că mai bine cu un deștept la pagubă decît cu un prost la San Francisco. Vrînd să-i […]

Gabriel Liiceanu se întreabă dramatic, sprijinindu-și cu mandibula cu mâna, căci de multe ori e așa surprinzător că se lasă și pe sine cu gura căscată: „Cum poate sta Iohannis lângă un plagiator ca Ciucă?“. Aceeași minte lucidă, același spirit critic, aceeași privire originală care nu se întreabă ca noi, populimea, cum poate sta un plagiator alături de un hoț de case. Ministrul Tánczos Barna a îngenuncheat alături de echipa de hochei din Miercurea Ciuc la intonarea imnului Ținutului Secuiesc. […]

Alexandru Rafila recunoaște că „testarea șchioapătă“. Asta dacă denumești prin șchiop o persoană moartă, călcată de tren, asupra căreia a fost lansat un atac cu avioanele NATO de la Kogălniceanu. Atunci, da, testarea cam șchioapătă. Gabriel Oprea, cu o față opărită ca un fund de copil căruia nu i s-au schimbat pamperșii două săptămâni, le-a urat românilor de Crăciun: „Vă doresc să-i aveți pe toți cei dragi alături“. Întrebarea e alta: de ce naiba putem da peste astfel de „știri“ […]

Situația politică pare atât de complicată încât nici udemeriștii nu o mai înțeleg. Kelemen însuși privește a pagubă, parcă-i vine să stea la un pahar de onestitate cu George Simion. Nicușor Dan insistă că vrea să se vaccineze, dar invocă tot felul de motive pentru care nu o face. Ultimul a fost că se duce să ude buretele și nu s-a mai întors. PNL și PSD își armonizează programele de guvernare. Cea mai bună glumă de la „Nu am negociat […]

Andrei Pleșu s-a retras din viața publică de ceva vreme. Era sătul. Nu, n-o zic sarcastic. Din când în când, Internetul mai defulează ici-colo câte un video cu epoca de glorie a anticomunistului nostru. E plastic, înțeapă cu candoare, pălmuiește elegant și cam atât. În rest, trage după el ca pe un cadavru amenințarea comunismului. Un fel de jucărie pentru oameni bătrâni. Periodic, mai scoate câte o carte alături de amicul Liiceanu și morfolesc câteva idei aproximative, aleg niște formulări […]

Gabriel Liiceanu este scandalizat că Radio România îi administrează niște limbi comemorative lui Sergiu Nicolaescu: „În zilele începutului de an, postul public Radio România Cultural (plătit din banii de la buget ai românilor) ne-a amintit pe site-ul său, la rubrica «Portret», că se împlinesc opt ani de la moartea lui Sergiu Nicolaescu, «personalitate artistică de excepție», «actor, scenarist, regizor, producător de film şi om politic»“. Gabriel Liiceanu are dreptate și e bine că sancționează promptitudinea și hărnicia Radioului public în […]

Nici unul dintre intelectualii lui Băsescu nu suflă un cuvînt sau măcar un cuvințel despre relațiile cu Securitatea ale marinarului. Și au trecut cîteva săptămîni de cînd Curtea de Apel București s-a pronunțat că fostul președinte al României a fost colaborator al Securității. Că Băsescu o ține pe-a lui, că n-a pus gura pe usturoiul băieților cu ochi albaștri și că deci nici gura nu-i miroase, asta o fi ținînd de tupeul lui, dar și de faptul că sentința poate […]

Prost îi mai merge lui Gabriel Liiceanu. Dacă mai scumpesc și ăștia de la Sephora gama antirid pentru bărbați, poate să spună că are un an de coșmar. Lasă demisia din GDS. Până la urmă, GDS-ul în sine, cu totul, era demisionat de ani buni. Mai exact, de când continua să se lupte cu „comuniștii” sub patronajul unui procuror ceaușist. Lasă și sentința de colaborator al Securității pentru cârmaciul Băsescu, în aburii căruia se alergau intelectualii noștri ca niște copii […]

6 octombrie Dragă jurnalule, a trecut mult timp în care nu ți-am mai adresat nici o vorbă. Te rog să mă ierți. Am fost foarte ocupat în ultima vreme, iar la vîrsta mea timpul e foarte important. M-am implicat în viața cetății și n-am mai avut cînd să scriu în acest cochet carnețel care a fost alături de mine de-a lungul vieții. Acum, însă, m-am întors la tine. Dragnea e la pușcărie, legile Justiției sînt în siguranță, iar Iohannis e […]

Dacă diavolul nu s-ar ascunde-n detalii, multe lucruri complicate ar deveni simple. Sînt un mare admirator al romanelor polițiste, iar Sherlock Holmes și Hercule Poirot m-au învățat că un muc de țigară, o pată pe covor sau o pușcă agățată pe perete în actul I trebuie să aibă consecințe zguduitoare în finalul poveștii. Hm, a naibii pușcă, vine de la Cehov, dar cred că nu se supără nimeni. Cînd cad pe gînduri, grijuliu să nu-mi julesc spiritul critic, apelez întotdeauna […]

De cînd a aflat că a fost dat în judecată de Gabriel Liiceanu, Liviu Antonesei scrie la el pe blog un Jurnal de pîrît. Textul are haz. Antonesei nu pare deloc intimidat că eseistul îi cere 100.000 de euro, ca despăgubire pentru calomnie. De unde se trage acest proces? Pîrîtul, ca să folosesc și eu terminologia Justiției, a răspuns într-un interviu pe care i l-a cerut o masterandă, scriind și despre Editura Humanitas, și despre directorul ei. Antonesei a reluat […]

Oameni plecați de zece ani din România (unul avea chiar firmă acolo unde ajunsese) erau vânați de televiziuni prin aeroport și puși să povestească despre cum au venit ei în țară chiar pe 10 august, pentru mitingul diasporei. După care se urcau în mașinile rudelor venite să-i ia de la aeroport și plecau spre ale lor, înspre diverse orașe ale țării. În definitiv, oamenii plecaseră din țară pe vremea guvernelor D.A. sau PDL, n-au neapărat motive să protesteze împotriva unui […]

Iat-o, vulnerabilă și, totodată, fermă pe poziții, singură împotriva corupților, cu o mână  scriind la dosare, cu alta aruncând o mistrie de mortar la propria statuie! Se împachetează Laura Codruța Kövesi pentru președinție – așa bate vântul în popor. Este o activitate aproape ritualică, amintește de împachetarea unui ceas scump într-un magazin de lux din New York. Iar pentru asta ai nevoie de elite, nu de popor. Scene de groază la Digi24, cu un Gabriel Liiceanu dezlănțuit, bucuros, înlăcrimat. În […]

La două zile, așa, iese Lia Olguța Vasilescu la teve și începe să excite populația: la electricieni măriri de șase ori, la dulgheri de cinci ori, la sergenți de nouă ori, la ornitologi… Cum devine populația mai flască, așa, cum se moaie vlaga poporului, cum ne vede Dragnea că stăm să picăm în depresie, pac, iese doamna Olguța: Hei, băieții, am venit cu măriri! Ultima mărire a sunat așa: “În 2018 salariile medicilor vor fi de 3.600 de euro”. A […]

Există în România o fereală sclifosită de polemici mai mare decât teama interceptărilor telefonice efectuate de către SRI împotriva Constituției. Atunci când Liiceanu o comite și devine ținta unor răspunsuri mai mult sau mai puțin civilizate, nu se coboară el însuși la a răspunde criticilor. Are om. Și încă ce om: erudit, cu un condei de excepție, cu o șfichiuire a frazei de parcă ar fi moștenit știința armurierilor din Toledo, cu umorul lui bonom de înșirat la gura sobei […]

Gabriel Liiceanu e un fel de Angela Similea a intelectualilor – a avut niște hituri cândva, însă i-a trecut vremea. Doar că, spre deosebire de Angela Similea, Liiceanu continuă să cânte. Și o face pe niște texte foarte-foarte tâmpite. Liiceanu aduce în discuție “Fenomenul Pitești” pentru a vorbi de oamenii fără dinți pe care i-a văzut protestând în fața Palatului Cotroceni. Da, România eo țară desfigurată de proasta administrare – aici intrând politici economice dezastruoase, corupția, o dezastruoasă repartiție a […]

Dacă ideile n-ar avea nevoie de cuvinte pentru a fi împărtășite și dacă ideile n-ar trebui împărtășite pentru a folosi și altcuiva decât născătorului lor, probabil că mulți ar putea trece în ochii semenilor drept mari gânditori. Și-ar molfăi prețioasele idei în interior, le-ar rafina până la forme frizând perfecțiunea și te-ai prinde că au o mare idee doar văzându-le strălucirea din ochi. Se pare că prin India și prin depărtările Asiei ar exista astfel de personaje care, oricât de […]

Gabriel Liiceanu își trăiește o a doua tinerețe. Și, versatil cu vremurile cum îl știm, o face pe modelul multor tineri de azi: avântat, neinformat, întorcând anticorupția pe toate părțile în renumita tigaie Teflonilă. Rar poți să vezi un om, care a citit la viața lui, atât de lipsit de nuanțe, atât de infantil politic. Omul produce texte de calibrul lui Mălin Bot sau Sabin Orcan, muncitor cu tastatura în corul “Vai, dar așa ceva nu se poate!”. Nici o […]

La petrecerea de la Oprea de-acasă, după alegerile din 2009, pe lângă Kövesi și Maior, mai erau și “niște jurnaliști”, zice Traian Băsescu. Par așa, luați vărsați, la pungă – dați-mi, doamnă, și juma’ de kil de jurnaliști, că poate la un moment dat, când ne mai îmbătăm, îi facem biluțe și aruncăm cu ei la țintă. Nu doar cantități neglijabile, ci slugi, lingăi, viețuitoare care-l adorau. Asta e părerea lui Băsescu despre jurnaliștii de la Evenimentul zilei și B1 […]