Articole ce conțin cuvântul cheie: Ion I. C. Brătianu

În mod cu totul de neînțeles, doctrina românească „Nu pot ei avansa cît putem noi fugea“ nu fusese arma de distrugere în masă pe care o aștepta floarea generălimii române. De fapt, în afară de vreo doi lingviști, și ăia pedanți, nu se înregistrase nici o victimă. Mai mult, dușmanul cuprinsese scumpul trup al țării, în ciuda eforturilor eroice de a-l lovi de moarte cu bucăți din Muntenia, din Oltenia sau din Dobrogea. Prin urmare, Majestatea Sa Ferdinand decise să […]

Între 1922 și 1926, locuitorii acestor meleaguri au avut parte de marea guvernare liberală, cea mai bună guvernare din toate timpurile, întrecînd în urmări și modernitate marea guvernare antică a lui Burebista și marea guvernare medievală a lui Mihai Viteazul. La 19 ianuarie 1922, Ion I.C. Brătianu primește mandatul de premier de la regele Ferdinand și se pune pe treabă. Brătianu fusese cît pe ce să ducă de rîpă statul român cu ocazia Marelui Război, dar scăpase ca prin urechile […]

Chiar dacă aura politică a evenimentelor din 1914-1918 iradia scopuri nobile, patriotice și unioniste, la firul ierbii lucrurile stăteau exact pe dos. Clasa politică și, mai ales, guvernul liberal condus de Brătianu jefuiseră la propriu țara, profitînd de restricții, de contractele de stat și de legislația de război. Se făcea speculă cu alimente și cu furnituri de campanie, trafic cu bunuri ale statului, se dădeau legi cu dedicație pentru furnizorii armatei. Se incendiau depozite de hrană și muniții pentru a […]

Înainte să i se facă statui, lui Ion. I.C. Brătianu i s-au făcut dosare. În vara anului 1918, cînd România Mare era un proiect în care abia mai încăpea o jumătate din Moldova, guvernul filogerman condus de Alexandru Marghiloman căuta vinovați. Fusese semnată rușinoasa Pace de la Buftea cu Germania, prin care România se recunoștea învinsă și se punea la dispoziția lui Mackensen cu fabrici, rafinării, grîne și puțuri de petrol. Rușii abandonaseră frontul și plecaseră la revoluție, armata română […]

Cînd Ion I.C. Brătianu a fost împușcat de două ori, în piept și umăr, soarta României a stat în mîinile a doi oameni. Unul a fost Gheorghe Stoianovici Jelea, atentatorul căruia i-a tremurat mîna, iar celălalt a fost doctorul Constantin I. Angelescu, care a extras rapid, cu mîna lui, gloanțele din prim-ministru. Revolverul cu care a tras Jelea s-a dovedit o vechitură, iar praful de pușcă era umezit bine, așa că destinul României Mari a fost ajutat de slaba penetrare […]

Gheorghe Zizi Cantacuzino, zis Grănicerul, s-a născut la Paris, dintr-o mamă frumoasă și frivolă, cu origini grecești, și un tată care pînă la urmă s-a convenit a fi inginerul I.G. Cantacuzino, scoborîtor și el dintr-un șir lung de infidelități comise de boierii neamului Cantacuzino în tovărășia servitoarelor. Cu strămoși atît de nărăvași în amor, nu e de mirare că genele urmașului au dat în clocot și, din aburul genealogic, s-a întrupat firea nebună a nepotului. Zizi avea un temperament de […]

Poliția a descins aseară în parcarea unui cunoscut cimitir din Capitală, unde mai mulți bucureșteni să adunaseră ca să urmărească o întrecere ilegală de răsucit în mormânt. Protagoniști? Nimeni alții decât Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu și Corneliu Coposu, care se răsuceau în mormânt ca nebunii, la auzul veștilor că Rareș Bogdan e primul pe lista PNL pentru europarlamentare și că PNȚCD tocmai a făcut o alianță cu PSD. Pentru că avea sicriul mai performant, Ion I.C. Brătianu dobândise un […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. Fata în casă a domnului Brătianu îi pregătise cafeaua, dar nu îndrăznea să i-o aducă. Îl auzea plimbîndu-se prin birou, cu pași apăsați, […]

La 1919, serviciile secrete românești erau un fel de imitație a modei pariziene, care făcea mai mult vîlvă în saloane decît pe teren. Armata avea cîțiva ofițeri detașați în ceea ce se numea Secția a II-a, o mică unitate care se străduia să urmărească mișcările inamicului pe timp de război. Mai existau Direcția Poliției și Siguranței Generale, care se ocupa cu cotonogirea adversarilor politici și incendierea tipografiilor comuniste, Prefectura Poliției Capitalei, care avea în sarcină intimidarea presei de scandal, și […]

De cînd ajunsese la Iași, domnul Brătianu visa tot mai des conacul său de la Florica. Iar cînd se trezea din somn, își aducea aminte că Florica lui era în teritoriul ocupat. Din cîte aflase, conacul său nu fusese jefuit sau batjocorit, ca altele, mai apropiate de București. Asta îl și făcea să aibă un sentiment aparte față de ocupanți. Îl respecta pe marele Mackensen, la fel cum îi detesta pe unii dintre generalii armatei române care pierduseră, de proști […]

Pe 28 iunie 1919, Ion I.C. Brătianu semnează Tratatul cu Germania la Paris, dar refuză să semneze ceva cu Austro-Ungaria. Marile Puteri se înfurie, bat din picior, dar Brătianu le trîntește ușa în nas și părăsește conferința. Ajuns în țară, dă peste ceea ce ar putea fi numit ghinion, dar pînă la urmă se dovedește a fi noroc. Armata lui Bela Kun intră în Transilvania, iar asta deschide armatei române, care abia aștepta, posibilitatea de a invada Ungaria. În august, […]

La 18 ianuarie 1919, Parisul trecea de la război la turism. Bistroul, acordeonul și rozé-ul au ieșit din ascunzători, vaporașele de pe Sena au înlocuit canonierele, iar comedia franceză și-a reluat locul pierdut în societate. Marile hoteluri și-au refăcut provizia de șampanie, infirmierele au revenit pe scena cabaretelor. Conferința de Pace putea începe, iar Parisul era gata să-i ofere, în felul său unic, primele sugestii. România a prins la mustață calendarul negocierilor, fiindcă reușise, cu numai o lună și jumătate […]

Ion I.C. Brătianu și-a dominat contemporanii cu statura sa fizică, dar mai ales cu cea politică, din care s-au țesut legendele familiei, porecla Ionel și noile frontiere ale statului român. Bogat, citit, masiv, sobru și înfășurat într-o barbă ereditară, Ionel Brătianu a fost fiul marelui Ion C. Brătianu, zis Vizirul, pe care a reușit să-l întreacă nu doar în dimensiuni, ci și în realizări. A copilărit la moșia de la Florica, în Argeș, înconjurat de șapte frați, de argați și […]

Jurnalul lui Ion I.C. Brătianu (prim-ministru al României) 22 august 1916 Dragă jurnalule, sunt disperat. Nu știu ce să mai fac. De doi ani de zile, statele occidentale ne țin la poarta primului război mondial și nu ne dau voie să intrăm. Cică nu suntem pregătiți. Ne tot spun că nu respectăm cerințele pentru a face parte dintr-o tabără sau alta, că n-am construit tranșee pe toată granița, așa cum ne-am luat angajamentul. Aiurea! Am bifat toate criteriile, singurul motiv […]

Pe 27 septembrie 1914, cu un oftat pe care istoria l-a luat drept horcăit, Carol I a trecut în legendă. A lăsat în urmă un corp micșorat de boală și de griji, o privire sticloasă în care unii au căutat chipul asasinului și un stat întărit, cu armată, drum de fier și parlament. Întreaga țară a răsuflat ușurată cu acea frivolitale din care popoarele primitive din est și-au făcut un blazon, fiindcă acum se putea înfăptui trădarea militară, adică ruperea […]