Articole ce conțin cuvântul cheie: Ionel Brătianu

Vintilă Brătianu a aruncat umbra în care a trăit fratele său Dinu Brătianu, amîndoi găsîndu-și adăpost la umbra fratelui lor mai mare, Ionel Brătianu. De fapt, la umbra lui Ionel a stat, o vreme, întreaga clasă politică românească, începînd cu partidele și sfîrșind cu regii. Vintilă a urmat traseul școlar impus de Ion Brătianu întregului clan: școală primară în particular, gimnaziu și liceu la “Sfîntul Sava”, militărie la termen redus la Regimentul 2 Artilerie și inginerie la Paris. Brătianu-tatăl avea […]

La începutul anilor ’20, Ion Mihalache, învățătorul soldat, se spetea cu muncile agricole în cooperativa din Topoloveni, în stilul lui sincer și epuizant, amestecînd culturile de tomate și castraveți cu teoria universalistă a agriculturii. Țăranii asudau cu folos pe tarla și obțineau producții-record la hectar, făurind, spre nenorocirea lor viitoare, o societate rustică prosperă. Succesul lor avea să fie folosit mai tîrziu de comuniști ca probă materială pentru edificarea colectivelor și IAS-urilor în care, începînd cu 1948, aveau să-și dea […]

Nicolae Titulescu era atît de bun încît a reușit să atragă admirația celui mai puternic și mai greu de mulțumit om politic din acele vremuri, Ionel Brătianu. Cînd regele Ferdinand a murit, Brătianu cocheta cu ideea de a proclama republica și a-l face pe Titulescu președinte. Strălucirea neașteptată a acestui băiat din Craiova venea, mai întîi, de la marele lui talent de vorbitor internațional, și abia apoi de la găleata de briantină cu care-și dădea pe păr. Din 1921, Titulescu […]

Pentru cariera lui Ionel Brătianu, Conferința de Pace de la Paris a fost aperitivul. România intrase în război mică și ieșise mare. Scamatoriile inginerului de poduri și șosele pe scena de la Versailles au transformat înfrîngerile militare în teritorii adăugate. Așa că, atunci cînd noile hărți ale țării au fost date la tipar, Brătianu avea puterea unui faraon. Regele trăia sub influența lui deplină, iar dinastia Brătianu era a doua dinastie a României, deși unii erau de părere că e […]

În 1907, Ionel Brătianu a rezolvat o parte din problema țărănească, împuținîndu-i pe cei care urmau să beneficieze de reforma agrară. Armata care a tras în pîlcurile de răsculați părea să înțeleagă că pămîntul ce urma să fie împărțit nu ajungea pentru toți. Dar, în acea epocă a exploatării omului de către om, uzul de armă și omorul erau pe gustul societății, nu ajunseseră încă să fie încadrate la categoria crime. Așa că steaua politică a lui Ionel a început […]

Înainte ca România să intre în război, un alt război, al ofertelor, s-a purtat între cele două blocuri militare. Și Antanta, și Puterile Centrale doreau ca dorobanții și căciularii armatei române să lupte de partea lor, fiindcă, pe hîrtie, Ionel Brătianu se angaja să mobilizeze 600.000 de opincari. Nemții erau de părere că, dacă românii năvălesc asupra Franței și Rusiei, războiul e tranșat, iar francezii credeau, la rîndul lor, că puhoiul din Carpați ar putea strivi Austro-Ungaria. Cu viclenia unui […]

Din toamna lui 1914, asupra noului rege Ferdinand apăsa nu numai propria nehotărîre, ci și povara trădării față de Hinterland-ul părintesc. Interesele României, care cereau Transilvania, Basarabia și Bucovina, făceau aerul să vibreze pe străzi. Războiul mondial cerea măsuri militare imediate, iar Ferdinand rătăcea prin palat cu cărți de botanică și cu insectare sub braț, ferindu-se de servitoare și de majordomi, ca de niște apropouri. Urechile lui de pachiderm prusac țiuiau cît era ziua de lungă de la zgomotul unirii, […]