Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum trece timpul… Parcă era ieri. Mă învîrteam ca un coi într-o căldare pe culoarele Spitalului „Cantacuzino“, proaspăt ieșit din comă. Camera mea devenise un adevărat centru de infotainment pentru toți pacienții de la etaj. Cu cîteva zile înainte, amicul Călin Angelescu îmi adusese un televizor Sport, cu antenă bățoasă, să văd Campionatul Mondial de Fotbal. Nu trebuie să zic mai multe. Aur să fi fost, și nu valora atîta. Pe 9 iunie salutasem măreața victorie împotriva Uniunii Sovietice (2-0!) […]

Dosarul acelei mizerii staliniste numită Mineriadă va fi rezolvat când se va ridica Iliescu la ceruri. Adică niciodată. Dar nu vă faceți griji, Iliescu nu va muri prea curând. Nu, nu pentru că e vampir, terminați cu prostiile mistice. El nu este lăsat să moară din cauza lui Ceaușescu, care s-a legat de poarta iadului, speriat că vine Papasa să-l detroneze și de-acolo. Proverb românesc: Mineriada trece, bolovanii rămân bâtă la democrație. Când patria scumpă va ajunge un paradis suveranist, […]

Septembrie 1991 a fost ultima lună completă petrecută de echipa noastră în redacția de la Curtea Veche, iar numărul scos după mineriadă a fost unul dintre ultimele numere făcute de noi pentru Batalu’. Eu nu știam, atunci, asta. Nu eram implicat în marea plecare care se pregătea. Dar eram membru fondator al Așezământului Cultural Academia Cațavencu, așa că m-am trezit chemat, într-o zi, nu la redacție, ci acasă la Doru. Stătea într-o garsonieră – maximum apartament cu două camere minuscule […]

Stând pe jos, în soarele puternic al acelei zile de 25 septembrie, minerii păreau obosiți și însetați. Se așezaseră singuri ca animalele dintr-o cușcă la zoo și acceptau să fie priviți de bucureșteni. La început, doar ziariștii se încumetau printre ei, restul curioșilor stând pe margine. Nimeni nu uitase vizita făcută în 14-15 iunie 1990, nimeni nu știa cum avea să se termine vizita asta. Dar la început era liniște. Nici minerii nu erau atât de mulți, nici atât de […]

Tot în 1991, pe lângă ce se întâmpla în lume și în țară, s-au întâmplat multe și în redacția Cațavencu. Unul dintre lucrurile importante a fost apariția printre noi a lui Cornel Ivanciuc. Momentul exact nu mi-l amintesc, dar țin minte o discuție scurtă, între Piticu’ și Toma, cred. „Băi, a venit un tip foarte tare. Un geolog, sau așa ceva. O să-ți placă!“ „De ce?“ „Păi, a venit cu un text pe gustul tău de pervers.“ „Da, ce text?“ […]

La sfârșitul lui aprilie 1990 eram, așadar, autor publicat în presa democratică din România. Eram ziarist? Sigur că nu, dar ideea în sine că-mi apăruse un text într-o publicație tipărită mă făcuse să cad în propria-mi admirație. Mai ales că deja câștigasem primii bani din viața mea ca autor de texte. 300 de lei. Nu, nu-s chiar primii bani câștigați din scris. Îmi mai plătise tata un text pe care-l scrisesem  cu câțiva ani înainte. Îi spusesem că mi-ar plăcea […]

Azi, la 32 de ani de la Mineriadă, triumful Securității e limpede. Mineriada face 32 de ani, președintele României face 63 de ani azi. O tragedie și un dezastru în formă continuată. Iohannis a tras cât a putut, cât l-a dus pe el dioda, să nu încurce cu nimic realizarea acestui haos perfect care e România de azi. Securitate și arme, la asta ne rezumăm, plus „Anghel Saligny“, programul prin care vom dărâma și restul de poduri. N-am nici o […]

Liberalii cer interzicerea eliberării condiționate a violatorilor și criminalilor, iar Marcel Ciolacu se declară de acord. La fel s-a întâmplat în cazul pensiilor speciale care, după cum bine știți, au fost eliminate în urma unui astfel de efort comun al întregii clase politice. S-au deschis, în sfârșit, păcănelele. Oamenii pot să-și încerce acum norocul. Adică pot să vadă dacă se îmbolnăvesc sau nu mergând să joace. O ursoaică cu trei pui a intrat într-un magazin din Harghita. A ieșit în […]

Imediat după decembrie 1989 au început să se audă multe, foarte multe voci indignate, întrebând vindicativ: „Păi, de aia am murit noi la Revoluție?“. Dincolo de faptul evident că cei care puneau această întrebare erau destul de vii, realitatea era alta. Nu toată România murise la revoluție. Nici măcar nu toată România nu ieșise în stradă. La început au fost foarte puțini oameni în stradă. Iar atunci când a fost greu au fost, iar, foarte puțini oameni în stradă. Asta, […]

Revoluția din 1989: Forțele de ordine s-au comportament profesionist, în conformitate cu instrucțiunile primite, dar eforturile lor au fost zădărnicite de grupuri de derbedei care au dorit scufundarea țării în anarhie prin tot felul de dezinformări, cum ar fi, de exemplu, faptul că în România se trăiește prost, nu există mîncare, nu există curent și apă caldă. Mineriadele: Forțele de ordine și-au îndeplinit perfect atribuțiunile protejînd turiști nevinovați, sosiți tocmai din Valea Jiului, ca să protesteze civilizat împotriva găștilor de […]

Fapte din plin, interpretări la minimum. E ceea ce am prezentat în cel dintîi episod dedicat așa-zisei lupte de clasă din Piața Universității. Fapt este acela că, în ultimele mari manifestații din Piață, cele din anii 2012 și 2013, participanții s-au polarizat social în mod cvasi-instinctiv, în două facțiuni diferite, pe cele două trotuare opuse: în zona Inter-TNB, „oameni mai simpli” (cum se autocaracterizează în interviurile pe care mi le-au acordat), microbiști, „anteniști” și „oteviști”, gălăgioși și radicali; vizavi, la […]

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Lupta perdanților

    16 iunie 2025

    Nicușor a întins negocierile pînă la limita de rupere. A trecut o lună de la alegeri și majoritatea „pro-europeană“ și-a redobîndit năravurile românești. Premierul Bolojan, ieșit la încălzire de șase […]

  • Despre îngerul păzitor al bețivului

    16 iunie 2025

    Acum șase sute de ani, cînd maimuța poeziei românești încă nu se dăduse jos din copac, un june coțcar francez pe nume François Villon, atins de geniu și de patima […]

  • O lună de nimic cu Nicușor Dan

    16 iunie 2025

    E deja o lună, fără două zile, de când Nicușor Dan e președinte și totul pare încremenit în proiect. Pare că trăim o poveste în care deficitul bugetar e precum […]

  • Strigătul bătrînului îngropat de viu la pandemie

    15 iunie 2025

    La șapteș’ cinci de ani în foi de viță și-n sos de vin, gătit pe îndelete, visez că plec din nou la grădiniță lîngă liceul sanitar, de fete. Și-n loc […]

  • Ură și prostie

    12 iunie 2025

    Valorile și principiile ce stau la baza unei societăți sănătoase n-au fost niciodată o realitate cotidiană la noi, în bătătura carpato-danubiană. Ne-am alintat și le-am clamat, privind cu o falsă […]

Iubitori de arta