Povești cu copii și Sântimbreanu
Eram tare orgolios în copilărie, că, deh, eram geniul Școlii generale nr. 175. Nu-mi ajungea nimeni la nas. Consideram că, dacă era ceva de povestit, de relatat, de recitat, nu mă bătea nimeni. Așa m-am vînturat prin tabere de creație pionierească și nu aveam simțul ridicolului nici cît negru sub unghie. Într-una din excursii, am participat la un concurs de întîmplări povestite, organizat de Mircea Sântimbreanu. Îl țin minte și acum (pe scriitor, deși și concursul): era enorm, cu un […]