Articole ce conțin cuvântul cheie: Nicolae Ceaușescu

Adrian Păunescu a fost un poet talentat și harnic, autor al unor volume groase și numeroase, dar talentul lui a scăpărat mai ales în arta pupincuristică. Gudurarea lui pe lîngă Ceaușescu, versificată sau livrată în proză, i-a adus un pachet de beneficii pămîntești, toate puse în acord cu statura, greutatea și poftele lui nestăvilite. Avantajele bănești, imobiliare, erotice sau grandomaniacale aveau, însă, un preț piperat. Poetul trebuia din cînd în cînd să-și uite măreția și să se tăvălească, cu tot […]

În autobuzul Roman Diesel, căcărezele de capră se rostogoleau pe culoarul dintre scaune. Cînd dinspre față spre spate, cînd invers, după cum înainta sau frîna vehiculul. Capra umbla de colo-colo pe culoar, cercetîndu-i cu ochi apoși pe trubadurii așezați claie peste grămadă, cu chitările, tobele și steagurile stivuite peste ei. Animalul fusese dăruit poetului Adrian Păunescu de un șef de IAS înlăcrimat din comuna Cutare, după ce se isprăvise spectacolul cu muzică folk de pe stadion. Cenaclul „Flacăra“ pîrjolea pe […]

În 1968, cînd rușii au intrat în Cehoslovacia, Nicolae Ceaușescu a făcut avansări în armată ca să fidelizeze comandanții. Victor Stănculescu a primit steaua de general-maior. Pe ea s-ar fi odihnit gambele Elenei Ceaușescu cîțiva ani mai încolo, cînd tînărul general a început să-i deretice prin dormitor. Nicolae n-a părut să observe și i-a mai dat o stea, după care l-a făcut șeful Direcției Economice a Ministerului Apărării Naționale. Asta însemna că noul general-locotenent putea fuma Kent lung și putea […]

Aerul de militar de elită, în care a umblat învăluit Victor Atanasie Stănculescu după revoluție, n-a fost nimic altceva decît aer. O anume noblețe pe care s-au găsit destui să i-o atribuie, și care ar fi fost, chipurile, semnul unui trecut plin de calități păstrate la secret în timpul dictaturii, a făcut, o vreme, turul presei și al societății, după care s-a fîsîit și a căzut pe jos. Căci, în realitate, Stănculescu a fost cel mai rău soi de comunist, […]

Între proștii violenți care au condus Partidul Comunist prin furtuna istoriei, au existat pe ici, pe colo și inși ceva mai moderați și mai citiți, care au avut capacitatea să ofere crimelor și minciunii o nuanță mai stinsă. Paul Niculescu-Mizil a fost unul dintre acești puțini. A cîntat cu un semiton mai jos, a învelit nenorocirea în cuvinte mai blînde și a aplaudat ceva mai apatic bestiile de la prezidiu. A făcut asta fiindcă el însuși a făcut parte din […]

Și mai mic de înălțime ca Brucan, care era deja pitic, Alexandru Bîrlădeanu s-a născut în Găgăuzia, la Comrat, în 1911, pe teritoriul Imperiului Țarist. Consătenii lui Bîrlădeanu erau descendenții unui clan de turci oguzi, plecați din Balcani alături de un trib de bulgari și stabiliți în stepa tătarilor din Bugeac pe la 1800 și ceva. Ce îi mîna pe acești falnici migratori trecuți de la islam la creștinismul ortodox? Nu numai sentimente și credințe, ci și o poteră de […]

Ura pe care i-o purta lui Ceaușescu și la care Ceaușescu răspundea cu măsuri de marginalizare l-a făcut pe Brucan să-și regîndească stalinismul. Erau anii ’80, Gorbaciov începuse Perestroika, iar paradisul comunist nu mai putea fi organizat doar cu lagăre de muncă și pușcării. Brucan a trecut la critica ceaușismului, dar cu prudență și asigurîndu-se că Moscova veghează asupra lui prin nevastă-sa, prin ambasadă și prin corespondentul Pravda la București. În 1987, cînd a fost revolta muncitorilor de la Brașov, […]

Saul Brucăr, cunoscut în evidențele PCR cînd ca Saul Bruckner, cînd ca Silviu Brucan, s-a născut în 1916 la București, într-o familie prosperă de evrei. Brucăr-tatăl avea un negoț cu stofe pe strada Berzei, care-i aducea nu doar bunăstare, ci și o deplină adorație pentru capitalism. Copilul Saul a beneficiat de avantajele comerțului și ale pieței libere, a putut mînca pe săturate și învăța la Liceul „Sava“ pînă în 1930, cînd, odată cu Marea Criză, afacerea cu stofe englezești a […]

E greu să spui dintr-o dată ce a fost Sergiu Nicolaescu, fiindcă el a trăit în mai multe realități, personalități și epoci. A fost cînd regizor, cînd voievod, cînd senator PSD, cînd scenarist, cînd comisar, cînd cascador, cînd colaborator al Securității, cînd rege, cînd pașă, cînd participant activ la evenimentele din decembrie 1989. Sergiu și-a trăit lunga și neobosita carieră din antichitate pînă în 2013, a zăbovit ceva mai mult în Evul Mediu, în vremea Războiului de Independență și a […]

Titus Popovici a trăit comunismul la apogeul imaginat de Marx: senin, bogat, ținut în palme de regim, muncind de plăcere și răsplătit regește. Nu tu spaime, nu tu terori, nu tu frig, întuneric, foame. Titus Popovici și-a petrecut viața ca Byron, Turgheniev și Fenimore Cooper, scriind și vînînd, pescuind și moțăind din cînd în cînd la ședințele Comitetului Central, fiindcă nu exista pe vremea lui alt echivalent al saloanelor unde se aduna aristocrația. S-a născut în 1930 la Oradea și […]

Literatura română a trecut cu vederea versurile lui Emil „Cico“ Dumitrescu, agentul KGB care l-a chemat pe Ion Iliescu la televiziune în decembrie 1989. Ce zic aceste versuri? Iată: „Noi nu am fost golani şi nici eroi / Nu ne-am bătut pe străzi pentru ciolane / Şi nici cu regi la masă n-am stat noi / Visând s-avem sub perne milioane / N-am fost nici dizidenţi, nici cerşetori / Ca noi au fost în ţară sute, mii / Şi s-au […]

În mitologia anilor ’90, Iosif Constantin Drăgan a fost legionar și securist, dar pe măsură ce realitatea și-a mai pierdut din fantezie, el a devenit afacerist, naționalist și protocronist. Nici povestea tezaurului legionar, pe care Drăgan l-ar fi cărat din țară și l-ar fi investit în Italia, nu se sprijină pe dovezi clare și stă, pînă una-alta, pe pasiunea pentru intrigă a ascultătorilor. I-a simpatizat pe arhangheli și pe Căpitan, așa cum îi stătea bine unui student fără repere, dar […]

Nicolae Ceaușescu și-a desăvîrșit înclinația spre crimă și dictatură în crunții ani ’45-’60, cînd foștii ilegaliști comuniști plecau la Moscova ca să se întoarcă generali de Securitate sau ca să rămînă acolo, îngropați într-o pădure de mesteceni. Era o selecție dură, prin care reușeau să treacă doar cei care dovedeau că înțeleg proporția de aur a forței totalitare, adică otrava și ambrozia unui mecanism represiv. De aia, Nicolae Ceaușescu a apărut întîi în uniformă de general și a mitraliat țăranii […]

Dacă spionajul n-ar fi fost o îndeletnicire atît de secretă, vedetele lui și-ar fi trăit gloria publică la fel de îndreptățit ca actorii, fotbaliștii, gimnastele sau savanții. Spionii sînt hoți care fură pentru alții, dar meseria lor produce urmări la scară mare și, la fel ca în cazul artei, sportului și științei, bucură sau întristează popoare întregi. Mihai Caraman a fost un fel de Hagi al spionajului mondial, ba chiar un fel de Nadia Comăneci, Florin Piersic și Grigore Gheba* […]

În februarie 1990, cînd sezonul de vînătoare la teroriști s-a încheiat, fiindcă era culmea să se tragă în fruntașii țării, s-a deschis sezonul la iepuri. Așa că un grup de generali scăpați din îmbrățișarea revoluției populare a ieșit pe teren înarmați cu alice. Între ei se afla generalul de Securitate Nicolae Doicaru, pe care gonacii l-au găsit într-o margine de tarla, răpus cu glonț de calibrul 7,62, tras dintr-o carabină pentru mistreț. Dosarul a fost clasat cu verdictul sinucidere, iar […]

Pe 19 decembrie 1989, în timp ce manifestanții din Timișoara erau arestați, bătuți și omorîți de Armată, Miliție și Securitate, Nicolae Ceaușescu primea o telegramă de felicitare de la Patriarhul Teoctist. Erau acolo, printre „cele mai călduroase felicitări, împreunate cu un respectuos omagiu pentru activitatea strălucită pe care o desfășurați în fruntea țării, pentru binele și fericirea întregului popor“, o selecție de lingușeli năpraznice, depășind chiar munții de limbi și pupături clădiți în jurul dictatorului de pupincuriștii laici. Pe numele […]

Justinian Marina, zis și Patriarhul Roșu, a acționat în perioada apocalipsei comuniste, cînd aproape tot ce proorociseră Ioan și Isaia părea să se fi revărsat asupra omenirii. Din 1948, cînd a fost pus în capul Bisericii Ortodoxe Române, și pînă în 1977, cînd se zice că a fost izgonit de la poarta raiului, Marina a lucrat cu fervoarea profeților bolșevici în folosul sfintelor idealuri staliniste. Ca să vă faceți o idee, iată un crîmpei din evanghelia leninistă în care Preafericitul […]

Nu se poate să nu vă amintiți un personaj pitic, îmbrăcat în uniformă militară și cu fața lui Ștefan Mihăilescu-Brăila din Secretul lui Bachus, foindu-se prin spatele lui Ion Iliescu. Era generalul Vasile Ionel, unul dintre agenții Moscovei la București, care a reușit să-și prelungească misiunea din comunismul stalinist în neocomunismul anilor ’90. Vasile Ionel s-a născut în 1927 la Botoșani, dar asta nu l-a împiedicat pe cît s-ar crede să reușească în viață. În 1947 a absolvit Școala de […]

Înainte să candideze la titlul de criminal de război în decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru a cîștigat concursul „Cel mai mare în grad ofițer român recrutat de GRU“. Rușii nu au recunoscut niciodată racolarea lui, dar nici nu și-au bătut capul s-o dezmintă, așa că lucrurile au rămas așa cum le-a stabilit Securitatea, care îl monitoriza pe Militaru încă din anii ’70. Sînt puțin cunoscute copilăria și tinerețea lui Nicolae Militaru, a cărui insignifianță a umplut de tăcere aproape întregul […]

Acest strigăt a reverberat ani buni în jurul Pieței Universității, după ce ministrul de Interne Mihai Chițac, zis „Chițac Chimicul“, a asmuțit trupele de jandarmi asupra demonstranților, pe 13 iunie 1990. Slugarnic și violent, gata să lingă mîna noului cîrmaci, Ion Iliescu, și să-i arunce la picioare, legați fedeleș, tinerii care încurcau instalarea noii Puteri, generalul Chițac a luat parte, alături de securiștii de la SRI, la înscenarea unei lovituri de stat de care au rîs și curcile. La ordinele […]