Articole ce conțin cuvântul cheie: Nicolae Iorga

Pe o stradă liniștită din Botoșani, nu departe de parcul orașului, e o căsuță îngrijită cu un bust în față. Apropiindu-te suficient de mult, o să recunoști în trăsăturile bronzului figura patriarhală, de părinte al neamului, a lui Nicolae Iorga (1871-1940). Casă memorială din 1967, reconstruită și reabilitată ultima oară în 2010, singura locuință care s-a păstrat (cea în care s-a născut, undeva în centrul vechi al Botoșaniului, nu mai există) din cele vreo zece pe care familia Iorga le-a […]

Inedit pînă azi, Jurnalul lui Nicolae Iorga din anii 1938-40 a fost publicat, de curînd, la Editura Humanitas. Iorga și-a scris jurnalul pînă în preziua asasinării sale de un comando legionar. Legionarii l-au ucis pe istoric și i-au profanat cadavrul în semn de răzbunare, pentru ceea ce ei susțineau că ar fi fost vina lui Iorga pentru condamnarea și apoi omorîrea „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu. Legionari au încercat să-l asasineze și pe Regele Carol al II-lea, pe care-l considerau marele […]

Imediat ce n-a mai fost prim-ministru, Iorga s-a repezit cu și mai mult nesaț asupra scrisului. Media de 37 de cărți pe an a sărit la peste 40. Gigantic și impetuos, bărbos și neobosit, înfometat de lectură și de cerneală, Iorga scria și în timpul meselor. Scria în pauzele de la catedră, în tren, în mașină, în mers, în somn și, susțin apropiații, scria chiar și în timpul partidelor de amor. Din această pasiune iepurească pentru cărți i se nășteau […]

În 1931, Nicolae Iorga era îndrăgostit de Carol al II-lea. Proaspătul rege îl vizita la Vălenii de Munte, iar marele savant se lăsa păcălit cu voluptate de complimentele lui deșucheate. Iorga era dezamăgit de guvernările haotice și fărîmițate, visa la ceva grandios, ideal, sublim. Așa că, atunci cînd Carol i-a strecurat, la un coniac, ideea guvernului de uniune națională, istoricul a acceptat entuziast. Pe 18 aprilie a fost desemnat prim-ministru într-un guvern de tehnocrați aranjat de rege, cu oameni aleși […]

Între sfîrșitul primului război mondial și jumătatea anilor ’30, Nicolae Iorga a emanat mai multă cultură decît trei generații de cărturari luate la un loc. Studii, istorii, eseuri, enciclopedii, cursuri, drame, publicistică, discursuri, conferințe și volume de poezie țîșneau din mintea lui neobosită într-o cadență de mitralieră. Ceea ce în vremea campaniei din Bulgaria, cînd a scris 40 de cărți, părea un record, a devenit regulă. Iorga depășea în mod obișnuit 40 de cărți pe an, și nu făcea asta […]

„Strămoșii noștri ar fi preferat moartea”, spunea Iorga în 1918, după ce România a semnat umilitoarea pace de la Buftea cu Germania. E drept, marele istoric își striga vitejia de la Iași, apărat de tranșee, baterii și fascine, dar vorbele lui însuflețeau masele. Mai ales țărănimea aștepta minuni de la el și privea cu înfrigurare spre barba lui stufoasă, din care spera să țîșnească o nouă cerere de reformă agrară. Nici n-au așteptat mult, căci Iorga i s-a adresat lui […]

În 1913, Nicolae Iorga a fost chemat sub arme. România invada tarlalele din nordul Bulgariei în timp ce armata acestei țări vecine și prietene se lupta cu sîrbii și cu grecii la frontiera ei de sud. Multă lume bună a lăsat atunci cafenelele Bucureștiului și a îmbrăcat uniforma ca să lupte cu copiii și bătrînii bulgari care păzeau bostănăriile uscate de soare din Cadrilater. Singurul inamic în stare să opună rezistență a fost holera, care a secerat batalioane întregi de […]

În primii ani ai secolului XX, Nicolae Iorga trudea ca o tipografie. Zi și noapte, sub pana lui neobosită, istoria gemea în chinurile facerii. Iorga nu dormea niciodată cu adevărat. Cu un ochi citea, cu o mînă scria, în timp ce perechile lor, celălalt ochi și cealaltă mînă, se ocupau cu treburile gospodăriei. În 1905 a produs 23 de titluri – două pe lună –, fiecare dintre ele risipind un pic din întunericul în care bîjbîiau voievozii, bourii și convingerile […]

Nicolae Iorga nu împlinise 18 ani cînd fermecase Universitatea din Iași. Era enciclopedic, poliglot, sclipitor, avea o memorie fenomenală și o capacitate nelimitată de muncă. Își petrecea timpul scriind cărți, lucrări științifice, articole de presă, poezie și teatru, ținea discursuri și polemiza, absorbea cunoaștere prin toți porii și clădea zi de zi o operă monumentală, care inunda cu umbra ei creatoare spațiul public și academic. Pe la 1889-90, viața era mai imprevizibilă, iar biologia se grăbea. Chiar dacă avea vocație […]

Nicolae Iorga a fost atît de precoce încît s-a născut mai devreme decît data din certificat. Între 17 ianuarie 1871, cînd a venit pe lume, și 6 iunie 1871, cînd a fost înregistrat, el a avut timp să-și construiască un avans intelectual considerabil față de generația nenăscută și să conducă pentru totdeauna plutonul copiilor-minune din Botoșani. Pînă să devină boieri moldoveni, strămoșii paterni ai lui Iorga au fost negustori de stambă în Valahia și, înainte de asta, ciobani aromâni din […]