Articole ce conțin cuvântul cheie: Silviu Brucan

Cînd l-am cunoscut trecuse de 70 de ani. Prezență discretă la cantina Uniunii Scriitorilor, unde venea să cineze, bărbat arătos, mai degrabă scund, cu ochelari de miop, avea un mers elastic, neobișnuit de rapid, încît nu i-ai fi dat mai mult de cincizeci de ani. Apărea întotdeauna la aceeași oră, înainte ca zumzăitul reținut al vocilor scriitoricești să devină chefliu, și nu stătea mai mult de trei sferturi de oră decît dacă avea întîlnire cu vreunul dintre apropiații săi. Cumpănit, […]

Față de conducerea de azi a României, dominată și sufocată de loaze, pe vremea lui Gheorghiu-Dej comuniștii mai lăsau în fruntea ministerelor și a direcțiilor politice cîte un intelectual-doi, să nu le piară soiul. Apoi, chiar liderii proveniți din rîndul proletariatului nu erau cu toții bîtă. Cei mai mulți erau injectați cu învățătura marxist-leninistă, deloc simplă și întinsă pe mii de pagini, indiscutabil mai multe decît paginile citite de pesediștii și rareșbogdanii de azi. Mai trebuie adăugat că, pe atunci, […]

Și mai mic de înălțime ca Brucan, care era deja pitic, Alexandru Bîrlădeanu s-a născut în Găgăuzia, la Comrat, în 1911, pe teritoriul Imperiului Țarist. Consătenii lui Bîrlădeanu erau descendenții unui clan de turci oguzi, plecați din Balcani alături de un trib de bulgari și stabiliți în stepa tătarilor din Bugeac pe la 1800 și ceva. Ce îi mîna pe acești falnici migratori trecuți de la islam la creștinismul ortodox? Nu numai sentimente și credințe, ci și o poteră de […]

Ura pe care i-o purta lui Ceaușescu și la care Ceaușescu răspundea cu măsuri de marginalizare l-a făcut pe Brucan să-și regîndească stalinismul. Erau anii ’80, Gorbaciov începuse Perestroika, iar paradisul comunist nu mai putea fi organizat doar cu lagăre de muncă și pușcării. Brucan a trecut la critica ceaușismului, dar cu prudență și asigurîndu-se că Moscova veghează asupra lui prin nevastă-sa, prin ambasadă și prin corespondentul Pravda la București. În 1987, cînd a fost revolta muncitorilor de la Brașov, […]

Saul Brucăr, cunoscut în evidențele PCR cînd ca Saul Bruckner, cînd ca Silviu Brucan, s-a născut în 1916 la București, într-o familie prosperă de evrei. Brucăr-tatăl avea un negoț cu stofe pe strada Berzei, care-i aducea nu doar bunăstare, ci și o deplină adorație pentru capitalism. Copilul Saul a beneficiat de avantajele comerțului și ale pieței libere, a putut mînca pe săturate și învăța la Liceul „Sava“ pînă în 1930, cînd, odată cu Marea Criză, afacerea cu stofe englezești a […]

Poetul și jurnalistul Emil Hurezeanu a dezbrăcat haina diplomatică pentru cîteva minute la un post TV ca să ne aducă aminte una-alta despre Revoluție, care pe el l-a găsit la München, redactor la Europa Liberă. Spre deosebire de personajele din filmul lui Cristian Mungiu, Hurezeanu nu hamletizează despre Revoluție, dacă a fost sau n-a fost. E convins că a fost. Și e convins că ceea ce a început în decembrie 1989 la Timișoara n-a fost pus la cale de „agenturili“ […]

Știți cum e cu profețiile din presă? Firește că știți! Ce se adeverește e meritul profetului. Ce nu se adeverește acum rămîne pe altă dată. Primul care a descoperit cum merge treaba asta a fost răposatul Silviu Brucan, care avea ușă deschisă la Cotroceni și la Palatul Victoria și, după ce afla de-acolo ce se mai pune la cale, începea să profețească. Atunci cînd se mai înșela, rîdea omniscient și le explica guguștiucilor de la televiziuni că uneori planurile se […]

Istoria, mai ales partea ei recentă, trebuie rescrisă periodic. Nu pentru a fi falsificată, ci ca să fie curățată de falsuri. Și asta nu numai în țările foste comuniste. Cînd sînt scoase de la secret documente din democrațiile cu vechime, istoricii descoperă, de multe ori, că trebuie să povestească altfel cum au stat lucruri care păreau bătute în cuie o dată pentru totdeauna. Marii falsificatori ai istoriei sînt politicienii și cronicarii lor mincinoși de casă. Procopius din Cezareea, istoricul oficial […]

Lui Silviu Brucan îi plăcea democrația doar atunci cînd avea el un ce avantaj de pe urma ei. Altfel îi surîdea să taie și să spînzure, chiar și la bătrînețe. Era inteligent, dar nu atît cît își închipuia, și în orice discuție voia să fie vioara întîi: dădea de înțeles că știa mai mult decît spune. Din cînd în cînd, Brucan era invitat la biroul din București al Europei Libereca să-și mai dea cu părerea la microfon despre politică. În […]