Articole ce conțin cuvântul cheie: stelian tanase

Năvodul cu care Stelian Tănase merge pe urmele lui Panait Istrati are ochiurile mici, de-ai zice că nimic din viața și faptele aventurosului scriitor nu trece neluat în seamă. Biograful își cercetează minuțios personajul, fără a se pierde însă în amănunte, ci urmărindu-i linia destinului în complicații ani ’30 cînd luptele de idei se purtau fără scrupule, iar adevărul pierdea în fața apărării cu orice preț a cauzei. Din ignoranță, dar poate și din calcule de moment, Istrati n-a ezitat […]

Era fatal ca, după documentarea pentru Zvonuri despre sfîrșitul lumii, Stelian Tănase să ajungă la Panait Istrati. De ce i-ar fi scris însă biografia scriitorului vagabond? Asta ține poate de slăbiciunea romancierului pentru personaje romantice, cu biografie zbuciumată, pestriță și misterioasă. Istrati al lui Stelian Tănase se bagă de tînăr pînă în gît în politică, agită spiritele prin portul Brăilei, scrie la gazetă și, deși nu e membru în vreun partid de stînga de la noi, le ține tira socialiștilor […]

Cu acest roman, pe care îl recomandă drept „o comedie“, Stelian Tănase pare să fi dat de capătul celei mai mari fresce epice a Bucureștiului din literatura română. O frescă din mai multe cărți-panou, în care orașul e și decor baroc, și personaj de roman-foileton cu mistere. Cine a urmărit povestea Bucureștiului în cărțile lui Stelian Tănase, și cele nonficționale, și cele de ficțiune, va fi priceput/simțit că ea ascunde și cronica nemăsuratei iubiri, romantice ca-n Hugo, dar și cu […]

Greu deosebești cărțile de non-ficțiune ale lui Stelian Tănase de romanele pe care le scrie după 1990. Investigatorul prin istorie îi oferă materie primă și adeseori personaje romancierului, iar romancierul, duh epic și imaginație investigatorului. În Zvonuri despre sfîrșitul lumii, acest non-ficțional roman-fluviu, protagonist e Bucureștiul, personajul colectiv care apare în mai toate cărțile lui Stelian Tănase. Cronica sau romanul cu acest titlu începe cu aventura punerii în scenă a piesei lui Mihail Sebastian, Steaua fără nume, în 1944, la […]

Rareș Bogdan vrea funcții. Vrea să fie vicepremier, vrea să își asume. După ce a fost în scandal cu PSD, acum se luptă cumva cu propriul partid și cu – ce să vezi? – statul paralel. Nu e lăsat, nu e vrut, nu e dorit, chestii de-astea la care face cu ochiul peste gard la știți voi cine! E mai țoapă ca niciodată Rareș. E istericuț chiar, a umplut frumusețe de batistuță cu spume. Nu m-aș mira să fie audiat […]

În ordinea preferințelor mele, cel mai bun roman al lui Stelian Tănase e Moartea unui dansator de tango, urmat de recent apărutul Negustorul de antichități. Spectacolul limbajului, cu care romancierul sclipește încă de la debut, atinge o culme în Moartea unui dansator… prin truculența și parșiva suculență a unui cocktail în care se amestecă jargonul de mahala bucureșteană cu argoul bandiților interbelici și cu semianalfabeta limbă de lemn din Scînteia primilor ani de după războiul al doilea. În Negustorul de […]

O carte ca asta o scrii o dată în viață și numai în acel moment cînd planetele inspirației tale se aliniază la milimetru pentru a-i pregăti locul. Acum zece ani, cînd a apărut Moartea unui dansator de tango, cred că Stelian Tănase s-a reinventat ca romancier. Se putea bănui încă din Maestro că ceva se schimbă în lumea ficțiunilor sale. Acel ceva s-a ivit rotund, perfect finisat în acest roman formidabil care-l aduce pe Stelian Tănase în rîndul marilor mînuitori […]

În Observator cultural, nr. 1037, a apărut un text de Stelian Tănase, „Minciunile lui Manolescu“ (poate fi citit în arhiva online a revistei.). Deși titlul e lipsit de menajamente, conținutul e scris la rece, fără atacuri la persoană și mai ales fără observații insultătoare. Stelian Tănase face acolo precizări însoțite de dovezi cît se poate de convingătoare, ca răspuns la un atac al lui N. Manolescu la adresa sa și a răposatului Alexandru Paleologu. Atacul cu pricina a apărut în […]

E prima oară cînd scriu de două ori despre aceeași carte. Din cauză că am apăsat pe un buton de pe tastatură, iar de pe urma apăsării a dispărut textul din computer. Așa că îl reiau, dar fără să încerc să-l copiez. Era vorba despre romanul lui Stelian Tănase, Marele incendiator. Cronica unui fapt divers. În prima variantă am început scriind despre autorul de romane care, pînă în 1989, s-a văzut cenzurat fatal, încît nu i-au apărut două cărți, despre […]

Săptămâna trecută am vorbit despre situația financiară a televiziunilor de știri. Cifrele sunt necruțătoare și deosebit de triste: toate firmele care dețin licențe ale unor televiziuni de știri au datorii. Nu neapărat la stat, dar datorii, fie la bănci, fie la furnizori, fie la angajați. Unele, e drept, au și datorii la stat, iar două dintre firmele ce dețin licențe ale unor televiziuni de știri se află în insolvență. Campionii datoriilor, ca să recapitulăm, sunt Realitatea Media, deținătoarea licenței Realitatea […]

Rareș Bogdan a ajuns șef peste toate tipăriturile lui Adamescu. Cumva, traseul său se împlinește. Cu batistuța parfumată la nas se apropie de vortexul împuțit al securismului și infracționalității. A fost consecvent și sincer. A plecat de jos, făcând afaceri cu Rareș Rusu, copilul șefului Miliției Cluj în decembrie ’89 și primul șef al unității “Doi și-un sfert”, securitatea Miliției. A fost coleg cu Edi Hellvig la Științe Politice și apoi subalternul de la Cluj al infractorului Roșca Stănescu la […]

Anul 2015 a fost, pentru mine, primul întreg la TVR. Nu ca angajat, ca producător extern, dar oricum, altfel înțelegi ce se întâmplă la televiziunea publică având acolo o emisiune. Și-am ținut și eu un jurnal. Da, m-am luat după domnul Stelian Tănase, după marele Stelian Tănase. Dacă nu-l știți pe domnul Tănase, o să vă spun despre dânsul ce-am observat eu, în cele câteva întâlniri pe care le-am avut: e genul ăla de tip pe care nu-l vrei la […]

Stelian Tănase e de neoprit. După ce incompetența managerială l-a dat jos din funcția de PDG al TVR, pe care o cerșise îndelung USL-ului, s-a apucat să-și publice memoriile. Pe blog. Dar, încurajat de aprecierile unor mari oameni de presă, precum Dan Andronic, de la Evz, s-ar prea putea ca Stelian Tănase să-și publice jurnalul din TVR sub formă de carte, în format clasic, adică tipărită cu cerneală pe hârtie. Și, totuși, ar fi mare păcat dacă asta s-ar întâmpla […]

Cît a fost șef la TVR, Stelian Tănase a ținut un jurnal în care, desigur, el apare asemeni unui cavaler călare pe un cal alb, în timp ce toți ceilalți sînt parte din armia orcilor, trimiși de diverși Sauroni să cucerească Tărîmul de Mijloc. Prima minciună pe care o aruncă Tănase pe piață și asupra căreia insistă de fiecare dată cînd are ocazia, este aceea că nu și-a dorit deloc să ajungă PDG al televiziunii publice. Probabil că se bazează […]

Cînd a fost să aibă nevoie de decizia lui Ponta pentru a ocupa funcția de PDG al TVR, Stelian Tănase îi transmitea acestuia dragoste și supunere eterne. Iar celor care plătesc pentru existența televiziunii publice și, implicit, pentru existența bine plătitei sale funcții, contribuabilii, același Stelian Tănase le transmitea că, datorită managementului său înțelept, TVR va redeveni nu doar o televiziune-model, ci și un bun plătitor al datoriilor acumulate sub conducerea altor pedegei neperformanți. Astăzi, cînd soarta sa încă n-a […]