Acţiunea I-AM-PROPUS-LUI-PONTA-POSTUL-DE-PREMIER nu e o operaţiune născută în eprubetele secrete ale serviciilor, ci o nouă năbădaie a preşedintelui. Aşa, pe nepusă masă, urmărindu-şi obsesiile pe care pupincuriştii i le-au botezat instinct politic, Traian Băsescu a scos iepurele din pălărie fără să se consulte cu nimeni şi fără să bănuiască încotro se îndreaptă. Din episodul stenografiat n-a rămas nimic de povestit. Nici Ponta, nici Antonescu şi nici reprezentantul Varanului n-au relatat nimic despre asta.
Nici la partid, nici acasă, nici la cafenea, nici la televiziune, nici la ziar, nici la preot, nici la bordel. O asemenea tăcere de piatră îşi poate avea cauza ori într-o înfricoşătoare complicitate, bîntuită de năpraznice trădări, ori într-o lipsă totală de subiect. De la fatidica întîlnire şi pînă azi, Ponta, Antonescu şi piticul conservator n-au manifestat deloc simptomele vreunei poveri secrete. Dimpotrivă, vorbăreţi din fire, au îndrugat verzi şi uscate despre orice. Dacă ar fi existat în lumea reală, subiectul Ponta-premier ar fi făcut turul presei. Cînd l-a aruncat pe piaţă, preşedintele a judecat, ca de obicei, cu ficatul. N-a apelat deloc la servicii, nici măcar la serviciile unui hepatolog.