"Fata din curcubeu", spectacolul de la TNB scris-regizat de Lia Bugnar şi jucat de Tania Popa, e un siamez bicefal şi îngrozitor de schizoid. Textul e cel mai adesea penibil, împănat pînă la refuz cu platitudini profundice, de o mediocritate ultra-jenantă, kitschuroasă şi bubuitoare, presărată ici-colo cu fragmente pasabile. Interpretarea e tărcată net şi violent: Tania Popa cîntă admirabil şi joacă deplorabil, find o mare actriţă în poveştile spuse muzical şi o şanteuză mediocră atunci cînd cîntă, pe dinafară, vorbele prefabricate ale personajului bugnaresc.
Această bicefalie fratricidă şi greu de suportat te poate face să ieşi din sală, în aşteptarea unui eventual CD sau DVD cu cîntecele memorabile, mai ales pentru cei care simt limba rusă. Sau, cine ştie, poate că Tania Popa hotărăşte să se lepede de mediocritatea de răsărită prăjită a textului şi a "regiei", alegînd pentru acest spectacol calea luminată de floarea soarelui (pardon, m-am molipsit de la Lia Bugnar) …
Ce e "răsărita"? Aşa zicem noi, moldovenii, la floarea soarelui. Zău, Tanea, nu-i păcat să-ţi amesteci talentul cu răsărită prăjită? Cesnaia slova…