Trofeul „Cel mai reușit țăran în roluri de comunist“ nu s-a putut acorda niciodată, deși, vreme de patruzeci de ani, pe platourile din Buftea, s-a dat o luptă strînsă pentru el. Au participat mulți actori fabricați în zorii evului comunist, dar numai doi au reușit să pună în discuție marele premiu. Căci, la înălțimea lui Ernest Maftei, care părea născut pentru a interpreta țărani colectivizați, nu s-a putut ridica decît Mihai Mereuță, care, dacă voia să joace țărani, n-avea altceva de făcut decît să fie el însuși.
Mereuță s-a născut în 1924 în județul Botoșani, într-un sat țărănesc, într-o familie de țărani, cu vecini țărani, cu popă și învățător țărani, cu gospodării care străluceau de sărăcia lucie a țăranilor interbelici, obligați de jandarmii cu origini țărănești să rabde exploatarea moșierească. O revoltă de clasă e de presupus că a început să fiarbă în sufletul tînărului Mihai. Dar fierberea n-a ținut prea mult, fiindcă, după ce a terminat școala primară și gimnaziul în condiții sătești, elevul Mereuță a ajuns la liceu la Iași, unde a îmbrățișat cu entuziasm educația burgheză. Înfățișarea leit țărănească nu l-a împiedicat să-și arate istețimea naturală și să-i întreacă pe colegii de clasă urbanizați cam la toate materiile. Mihai Mereuță și-a lăsat opincile și căciula de miel la bariera Iașiului, dar nici pantofii și nici pălăria de orășean n-au reușit să-i diminueze înfățișarea de țăran ireductibil, care trezea o încredere profitabilă în agenții noului regim comunist.
Înainte de asta, însă, a absolvit două facultăți: Conservatorul de Artă Dramatică și – țineți-vă bine –Facultatea de Litere și Filozofie. Țăranul din Botoșani era, așadar, în cîrdășie cu propriul eu intelectual, pe care l-a păstrat cumva ascuns întreaga viață, ca să-l ferească de persecuția Partidului și Securității.
Deși părinții îl voiau învățător în sat, sau măcar profesor, Mihai Mereuță a ales ca meserie actoria. A jucat întîi la Iași și la Ploiești, apoi aproape pretutindeni. A fost remarcat de Lucia Sturdza Bulandra, care l-a adus la București și l-a lansat în teatrul frecventat de nobilimea stalinistă și în glorioasa cinematografie de stat. Rolurile din filme, în care interpreta cu precizie țăranul fermecat de noua orînduire și activistul cu origini rurale, l-au făcut celebru și căutat de regizori. Filmele în care apărea figura lui autentică linișteau cenzura, Comitetul Central și lăsau cale liberă peliculei în cinematograf.
La sfîrșitul anilor ’50 ajunsese atît de emblematic, încît noua clasă a țărănimii revoluționare, cea eliberată de chiaburi, avea, în portretele ce i se făceau în plenarele de partid, trăsăturile, vorbele și vocea lui. Dacă ar fi existat o genetică a țăranului elaborată în congrese, omul nou al ogoarelor socialiste ar fi fost, de bună seamă, clona actorului Mereuță.
Securitatea nu s-a deranjat să-l recruteze fiindcă i s-a părut ridicol să șantajeze un vector al orînduirii. Mihai Mereuță a fost un actor complex, care, din cînd în cînd, lăsa să i se întrevadă, între două roluri de țăran sau de jandarm comunist apocaliptic, inteligența și indiscutabilul talent. A fost un om de cultură discret și subtil, care a preferat să se ascundă în trupul și narațiunea unui țăran desăvîrșit.
