Oricare dintre începuturile bancului din titlu – și nedus pînă la capăt – e la fel de adevărat. Poporul știe una și bună despre realitatea românească și o perpetuează din tată-n fiu: scump la tărîțe și ieftin la făină. E vechea tradiție păguboasă care, deși înfierată de tot atît timp, reînvie de fiecare dată, mai triumfătoare. Mai ales după 1990, am văzut-o harnică și degrabă vărsătoare de resurse nevinovate, de la petrol și gaze la electricitate, de la bănci la telefonie, de la intrarea în NATO (Bechtel, dacă mai țineți minte) la intrarea în Spațiul Schengen.
Dar nu despre economie vreau să vorbesc azi, ci despre economii.
Și, pentru că tot sîntem la ora de povești, am să depăn una simplă și clară. Cică era o familie cam numeroasă, dar hărnicuță. Numai că unchiul Gică, ăl de-l respectau toți, pentru că lucra ori la o mare companie secretă, ori la o instituție la fel de secretă, fură în cîțiva ani toți banii familiei. Erau banii de Dacie, fiți pe pace, nu de Ferrari. Cînd descoperă dulapul gol, iar prosoapele vînturate, tot familionul se reunește de urgență.
— Știe cineva cine ne-a furat bănișorii? – țipă capul familiei.
Nepotul, un copil fără minte, îi răspunde într-o clipită:
— Nea Gică a fost! A venit cu o sacoșă și i-a îndesat pe toți. Erau și hîrtii de un leu, n-a lăsat nimic!
Odată i se luminează ochii bătrînului:
— Ah, Gică, Gică, mare pișicher mai ești!
Bunica oftează cu mîna la gură:
— Așa a fost de mic, deștept și strîngător.
Noră-sa completează, cu un oftat:
— Și frumos, și deștept! Un adevărat bărbat! De-ați ști ce palat are…
— Da’ tu de unde știi? – se oțărăște fata cea mare, nemăritată din moși-strămoși.
— Ei, lasă, intervine și vărul lui Gică, copilul vorbește prostii. Gică al nostru? Omul e deasupra oricăror bănuieli! Doar ne veghează destinele, nu se încurcă el cu mărunțiș.
— Așa-i, intervine și mătușa Pompilia, care nu pusese nici un ban deoparte. Cum puteți acuza ditamai omul? Și ce contează cîțiva firfirei?
— Noo, intervine prîslea cel voinic (prîslea e boxer la categoria pană), noo, cu neputință. De altfel, știe cineva unde locuiește Gică?
— Peste drum! – zbiară nepotul, căruia mă-sa îi acoperă cu greu gura.
— Aia nu e casa lui. E casă conspirativă, șșșt! Poate ne aude și va fi vai și-amar! Măi, voi sînteți nebuni?
— Așa-i! Banii nu sînt nicăieri, i-am căutat și în fîntînă, zice mijlociul, asudat, după ce a căutat cu țăpoiul prin fîntînă.
— Vai de zilele noastre, zice îngîndurat bunicul și-și pune palma la ochi, să scruteze orizontul. Dar nici orizontul nu zice nimic.
E supărare mare. Comanda a fost plasată la dealer, Dacia trebuie să vină mîine.
— Gata, ce s-a dus s-a dus. Nu mai bociți ca niște muieri.
Bunica își șterge ochii și se îndreaptă de șale.
— Dă-i naibii de bani! Ce, banii ne-au făcut pe noi? O să muncim, o să ne împrumutăm, o să vindem din casă…
Dar nepotul cel mic nu se lasă:
— Tanti Mărioara, tanti Pompilia, l-am văzut io!
Și toată familia se zborșește, într-un glas, la ăla micu’:
— Taci, prostule, că n-ai văzut nimic. Și dacă mai vezi ceva, te altoim de nu te vezi. Uite cum procedăm. Mai întâi, strîngem cureaua și…
Și, spre seară, lucrurile sînt rezolvate. Mîine, de cu zori, vor vinde calul, iapa, găinile, vaca, tractorașul și juma’ de vie, numai să fie bine, să nu fie rău! Vor tăia de pe listă tot ce nu e neapărat necesar. Ce, strămoșii lor au trăit în puf? Și n-au murit. Stingem un bec, muncim mai mult, unde s-o nimeri… Vezi că are Nilă o treabă cu un salcîm!
— Nilă? Nu mă duc nici mort!
— Atunci nici nu mănînci!
De la gard, apărut de nicăieri, Gică le împarte bezele:
— Sănătoși, voinici?
Spre el se întorc zece perechi de ochi, numai lapte și miere.
— Să ne trăiești unchiule! Vezi, puiule, cum arată un om dintr-o bucată? Hai, nu te mai moșmondi! Du-te și pupă mîna la nenea.
Nenea surîde cu drag și le face o poză cu un iPhone 17 Pro Max, cosmic orange, de 2TB.
— Sînteți niște scumpi!
Cînd mă uit la zbaterile Guvernului, care plînge după banii dispăruți, dar care-l are pe unchiu’ Gică sub nas, îmi vine să le deschid poarta familiei, că bine s-ar simți reuniți. Și-am încălecat pe-o șa… ba n-am încălecat, că am vîndut-o și pe aia, să ne plătim datoriile.