Să zicem că vă plimbaţi cu nevasta, prietena sau concubina prin oraş. La un moment dat, la un stop, vedeţi un ditamai panoul publicitar pe care scrie „Eşti aşa cuceritor, că ţi-am luat un polizor“. Brusc, creatura iubită scoate un chiot entuziast şi chiţăie pe nerăsuflate: „Ia uite ce drăguţă e reclama asta la magazine de bricolaj, iubi! Ce-ar fi să ne renovăm şi noi casa / să ne construim o casă / să amenajăm balconul?“. Moleşit de căldură şi dornic să vă etalaţi bărbăţia, acceptaţi fără să staţi prea mult pe gînduri: „S-o facem!“. Fără să ştiţi, tocmai aţi deschis de bunăvoie una dintre cele şapte porţi ale iadului. În următoarele zile, săptămîni şi chiar decenii, viaţa voastră va deveni un calvar insuportabil, un ping-pong infernal între meşteri, vecini şi magazinele cu materiale de construcţii.
Mai întîi trebuie să găsiţi meşterii. Majoritatea meşterilor gravitează între alcoolism, nebunie şi furt calificat, deci renunţaţi din start la ideea că veţi găsi un Imhotep care să vă construiască piramida visurilor voastre. Ideal ar fi să găsiţi nişte meşteri care nu intră în puşcărie din trei în trei zile, sînt treji măcar patru ore pe zi şi au bunăvoinţa să vă lase să adaptaţi planurile la ce construiesc ei. De asemenea, încercaţi să evitaţi meşterii care îşi încep negocierile cu „Am putea să începem mîine, dar mîine nu lucrăm, că e sărbătoare. Începem probabil vineri, deşi vineri am avea nişte treabă. Cel mai bine începem sîmbătă dimineaţă, dar numai între 7,30 şi 9,30, că a doua zi e duminică. N-aţi vrea mai bine să începem în august?“.
Dacă n-aveţi suficientă încredere în meşteri să vă cumpere materialele, lucru pe care vi-l recomand dacă nu vreţi să vă treziţi cu piatră de rîu în sufragerie, va trebui să-i alimentaţi în permanenţă cu materiale de construcţii. Soluţia sînt magazinele de profil, Dedeman, Bricostore, Baumax, Hornbach, pe care veţi ajunge să le cunoaşteţi mai bine decît propriii chiloţi. Pregătiţi-vă sufleteşte pentru angajaţi care vă rîd în nas pentru că nu ştiţi ce e un niplu de 1/2, manageri de raion care se ascund printre rafturi în timp ce căutaţi filetante de 2,5 şi discuţii de genul: „Vreţi calorifere de aluminiu sau oţel?“, „De aluminiu“, „N-avem pe stoc“, „De oţel atunci“, „N-avem nici din alea, dar putem să comandăm“, „Cînd?“, „Prin decembrie“.
Ultima şi cea mai exasperantă piesă a puzzle-ului sînt vecinii. Aceiaşi vecini care de zece ani dau în fiecare duminică găuri cu bormaşina, care şi-au spart toţi pereţii din casă şi care noaptea ascultă manele în timp ce dansează step pe gresie. Brusc, aceşti vecini vor deveni foarte îngrijoraţi, vor chema Poliţia, vă vor acuza că dărîmaţi blocul peste ei şi că sugrumaţi prunci în ritualuri sataniste. Tuturor acestor vecini transmiteţi-le un singur lucru: „Lasă, vecine, c-o s-o apuce şi pe nevastă-ta renovatul şi-o să vezi tu!“.