Un tînăr de mare viitor: Coriolan Drăgănescu! Student la drept, inteligenţă vie, caracter de bronz, talent oratoric, menit parcă să fie în frunte. Şi e. El conduce manifestaţiunile studenţilor pe care nu-i lasă indiferenţi situaţia politică. El protestează primul împotriva abuzurilor Poliţiei care vrea să împiedice tinerimea studioasă şi înflăcărată să-şi spună cuvîntul. El ţine discursuri înaripate la statuia lui Mihai Viteazul şi-i îmbărbătează pe tinerii care-l urmează, cînd agenţii odioşi ai guvernului, cum scrie presa de opoziţie, se reped cu ciomege şi tesace asupra lor. Jurnalele Opoziţiei au deseori prilejul să protesteze vehement împotriva abuzurilor la care se dedau zbirii Puterii, care maltratează junimea generoasă şi, în special, pe eroul ridicat din mijlocul ei.
Prins cu mulţimea activităţilor civice, tînărul Coriolan Drăgănescu nu şi-a neglijat totuşi prea mult studiile. A frecventat vreo şapte, opt ani cursurile Universităţii şi într-o zi fericită şi-a susţinut teza de licenţă cu lucrarea Ordinea publică în Statul modern, eveniment salutat cu entuziasm în foaia Amicul Poporului. Şi trec vreo cîţiva ani. Nemaifiind în fruntea tinerimii, merituosul Coriolan Drăgănescu nu se mai află în atenţia zilnică a presei. Numele lui nu mai e pomenit nici măcar din cînd în cînd în ziare, de parcă ar fi dispărut. Autorul însuşi recunoaşte că începuse să-l uite. Dar cum au venit vremuri tulburi, cu criză şi cu încălcări mai mult sau mai puţin grave ale pactului fundamental, opinia publică e tot mai iritată. Studenţimea se pregăteşte de manifestaţiuni. Ce s-o mai fi întîmplînd la statuia lui Mihai Viteazul? se întreabă autorul. Deschide, fireşte, Amicul Poporului. Şi ce citeşte acolo? Că regimul a turbat. Bandiţii săi au primit ordin să tragă în carne vie şi au tras. „Dar ucigaşii tinerimii au fost notaţi şi nu vor scăpa de răspundere”, scrie la gazetă. Şi mai scrie, ameninţător: „Îndeosebi, promitem neruşinatului inspector poliţist, canaliei ordinare, mişelului fără ruşine, sălbaticului zbir şi călău antropofag, care răspunde la dezgustătorul nume de Corolan Drăg…“
Cînd am recitit-o, schiţa asta mi-a adus aminte de un tînăr de mare viitor din Piaţa Universităţii, la 1990. Tot aşa, orator desăvîrşit, menit să fie în frunte. Şi o vreme a fost în fruntea unui partid. Apoi a dispărut din atenţia presei, dar asta poate şi din cauza discreţiei pe care o presupune îndeletnicirea sa ulterioară, de negustor de arme.