„Nu rataţi medicamentul-minune: vindecă urgent de răceală, gripă, guturai, variolă, varicelă, sifilis, ciumă, buba neagră, hepatita A-Z şi HIV. Acesta este un supliment alimentar!“ Şi aşa mai departe, n-are sens să insistăm, că oricum vă ţiuie urechile de la cîte reclame similare aţi auzit la radio şi TV. Aţi cumpărat? Aţi folosit? Normal, pentru că „suplimentele alimentare nu au efecte secundare“. Mda, e şi ăsta un mod de-a spune „e util ca o bîtă de plastilină“.
Să-l luăm, de exemplu, pe celebrul Oscillococcinum, leacul-minune obţinut din ficat de raţă. Nu vă speriaţi că succesul comercial al tabletei va extermina populaţia de orătănii: procesul de diluţie a ingredientului activ asigură o concentraţie de o moleculă de raţă la 10 la puterea 400 de molecule de apă chioară. Că numărul lui Avogadro demonstrează homeopaţilor că spun tîmpenii dacă trec de celebrul 10 la puterea 23, asta contează mai puţin pentru că, tananana, ultimii au găsit deja o portiţă de scăpare: apa are memorie. Reţine matricea vindecătoare şi acţionează în consecinţă, chiar dacă n-a mai rămas nici măcar un atom de extract. Sună destul de convingător? Super, atunci rugaţi-vă ca memoria aia să fie selectivă, pentru că altfel aveţi toate şansele să vă rămînă nevestele însărcinate dacă apa din leacul homeopat îşi aduce aminte ce făceau la duşuri nişte studenţi din Regie. Altfel, studiile au zis-o de la obraz: Oscillochestia funcţionează doar ca placebo, în rest nu există nici o dovadă ştiinţifică.
Principiul de diluţie fiind acelaşi, răspunsul vine de la sine: un sortiment variat de apă chioară şi tablete de zahăr care merg pe încredere. Ca utilitate practică, ele sînt foarte bune dacă aveţi o cafea de îndulcit, un geam de spălat sau o pată pe birou care nu se duce nici de-a naibii cu o cîrpă uscată. Chestie deductibilă, de altfel, şi din legislaţia aferentă: în timp ce medicamentele normale trec ca Rambo prin focul unui adevărat ritual de teste, echivalentele homeopate se vînd fără reţetă şi testarea se face doar cît cer reglementările permisive ale fiecărei ţări. Dacă o cer. Mai direct, că poate n-a priceput toată lumea: „Ne-am lămurit că e vorba de nişte tîmpenii inofensive. Voi faceţi bani din vînzare, noi vă impozităm, proştii cumpără şi cred că se simt mai bine, toată lumea e fericită. Şi noi, statul, trebuie să veghem la fericirea cetăţeanului“.