Prima oară cînd am fost în The Gang, pe vremea cînd era în Floreasca, am dat peste o densitate de gagicăraie de ziceai că se dădeau pantofi moca la intrare. Atunci am descoperit și corelația strînsă de directă proporționalitate între numărul de bărbați epilați pe piept, tricouri în V și numărul de gagici bune. După noaptea aia, n-aveam cum să mai privesc fetele din club A sau Kulturhaus la fel. Era ca și cum aș fi gustat un Chivas de 20 de ani și apoi mi-ai fi oferit Unirea cu Adria Cola. Din fericire, situația stă destul de similar și în Gang-ul din Centrul Vechi, de la intersecția dintre Covaci cu Șepcari. Care cică nu ar mai fi The Gang, dar în lipsa completă de profesionalism caracteristică unui om băut, n-am aflat cum l-au redenumit.
Îl recunoașteți după holul mov ”pimpuriu” care aduce a stație de metrou londonez. Apoi coborîți niște scări pînă la subsol și, pac, ați ajuns în clubul ăsta fără nume. Dacă ați ieșit cît de cît prin Lipscănărie & străzile adiacente, v-ați convins că localurile din beciuri sînt cel mult pretabile pentru pus murături și nicidecum pentru 200 de oameni beți, transpirați și complet lipsiți de aer. Dar locul ăsta pare o excepție plăcută. E primul beci în care nu te simți năclăit ca într-o pădure tropicală. E destul de aerisit pentru un subsol, cu o sonorizare foarte bună, iar pereții sînt zugrăviți cu niște arabescuri finuțe.
E un beci cu fițe, iar prețurile sînt ca atare. Eu am nimerit într-o seară cu muzică destul de faină, un electro-funky-soulish-feeegoodish, genul de muzică care chiar dacă nu e pe gustul tău, n-ai cum să nu dansezi pe ea. Am dat acolo peste o grămadă de expați și corporatiști mai bătrîni, dar care parcă n-aveau snobismul ăla de oameni care stau toată seara la masă și-și beau șampania privind cu superioritate la meltenii care se distrează. E primul club nou din Centrul Vechi peste care dau și nu e un rahat cu muzică de pe Radio ZU sau bășinoși de la Fetești care au scăpat la oraș. Recomand.
