Uite omul cu Slow Food-ul. Unde-l vezi întreabă-l de mîncarea din toate timpurile.
Reporter: Ce ești?
Tiberiu Cazacioc: Sînt gastronom. Un căutător. Cînd cauți în cufărul cu experiențe culinare, găsești acolo straturi peste straturi de obiceiuri, amintiri, relații și împrejurări. Toate combinate la un loc dau profilul gastronomului din noi.
Rep.: Din ce mîncare ai crescut mare?
T.C.: Pentru mine a fost un privilegiu să fiu mai mult crescut în Dobrogea, în copilărie și apoi în adolescență. Familia din partea tatălui meu era o combinație basarabeano-ucraineano-moldoveană, formată la început de secol XX, în Balabancea. Din partea mamei mele amestecul a fost parte a procesului de colonizare a Dobrogei, un mix de rîmniceni-sărați cu mocani de la Șimon, stabiliți în Topolog. Patru surse de experiențe culinare din bucătăria dobrogeană a vacanțelor la țară, mai ales la bunicii din partea tatălui meu, Floarea și nea Vania. Bunicul Vania punea pește la uscat la pridvor, o casă vopsită în alb și cu cercevele sinilii. Bunica prepara cavarma.
Rep.: Ura, porc, porc!
T.C.: După sacrificarea porcului se prăjesc bucăți de carne de porc și se conservă în untură, într-o putină.
Rep.: Despre telemea ce-mi spui?
T.C.: Cherdelele minunate, cu puternica lor aromă de telemea, mînjite cu ouă. Un fel de plăcintă țărănească cu amestec de brînză de oaie sau vacă, așezată rotund în tavă ori în porții mici. Și să nu uit de pîinea dobrogeană mare, un pic albă, cu coajă, din care mîncam felii unse cu untură de porc. Restul îți fac la fel de multă poftă. Scovergile, bucăți de aluat de făină formate ca niște papioane și prăjite în untură. Borșurile acre de vită cu legume. Desertul de Balabancea, felii de pîine umezite în apă, tapetate cu zahăr. Agudele și caisele mari din copacul din spatele casei. Patiseria din piața Ovidiu, la Constanța, de unde luai plăcintă dobrogeană, dar și un pahar de iaurt de oaie, gros și aromat. Covrigii proaspeți de la Meduza, copți chiar în fața clienților, lîngă piața Grivița, împreună cu un pahar de bragă din dozatorul aburit la care se stătea la coadă.
Rep.: Astăzi din ce ești făcut?
T.C.: Astăzi încerc experiențe culinare diverse, de exemplu bucătăria turcească. Supă de linte, mai ortodox preparată sau îndoită. Pătlăgele umplute cu carne tocată (fiartă și perpelită la tigaie) de oaie sau de vită, minunat de fragedă. Salată de roșii mărunțite cu verdeață, condimentată. Brînzeturile incredibile ale turcilor.
Rep.: Ce e prînzul?
T.C.: Pauza de masă trebuie să fie mai mult pauză decît masă. Este o reculegere, o introspecție, o privire în hrană. Slow Food îți oferă o perspectivă patrimonială asupra mîncării, de unde și ce mănânci. Fast sau slow food, preparatele culinare trebuie combinate potrivit. O șaorma de la Dristor Kebab sau niște piepți de pui de la KFC, ori preparatele de la Be-Nat sau de la Cantine 75, principiul este diversitatea, curiozitatea și “privitul în farfurie”. Cel mai important este ca mîncarea să fie gătită.