De ceva vreme scriem despre lumea medicală din Timișoara. E o lume aparte, guvernată de înalte principii morale, populată cu specialiști indubitabili, printre care, însă, se mai strecoară și fenomene speciale. La Timișoara există medici care operează 25 de ore din 24 numai la stat, că mai au program de patru-cinci ore pe zi și la clinica familiei. La Timișoara există cercetători care au descoperit încă din paleolitic leacurile și vaccinurile pentru și împotriva COVID-ului, alergiei la ambrozie, cancerului, SIDA și, eventual, Ebola, da’ lumea rea nu-i lasă să se desfășoare. La Timișoara, managerii de spitale cumpără medicamente de un milion de euro fără ca acestea să se miște din depozitul furnizorului și tot așa, căci Timișoara e fruncea Banatului, iar Banatul e fruncea per se…
La Timișoara s-a inventat,
dacă vă vine să credeți, concediul de cinci-șase ani. Nu medical, ci pentru medici. Și nu pentru orice medici, ci pentru ăia care lucrează la stat. Adică nu lucrează la stat, că de la stat și-au luat concediu. Dar sunt angajați la stat. Și țin morțiș să fie angajați la stat.
Să luăm, la întâmplare, câteva cazuri din Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brânzeu“ Timișoara. Din județul Timiș (precizare pentru doamna Anca Dragu, președinta Senatului României: județul e Timiș, „municipiul de județ“, cum zice șefa interimară a TVR, este Timișoara).
Pe 31 august 2020,
215 dintre angajații SCJU Timișoara aveau contractul de muncă suspendat. Na, se mai întâmplă. Dintre acești 215 angajați cu contractele de muncă suspendate, 67 de angajați aveau contractele de muncă suspendate pentru că se aflau în concediu fără plată. Și asta se mai întâmplă, nu e vreun capăt de țară. Deși, totuși, nu poți să nu te întrebi ce Dumnezeu de epidemie a lovit spitalul ăla de sunt atâtea cazuri de contracte suspendate.
Iar întrebarea devine și mai insistentă, și mai serioasă, atunci când realizezi că printre cei aflați în concediu fără plată sunt unii pentru care această formă de agregare tindă să devină permanentă.
Concediul fără plată nu poate depăși,
în mod normal, 12 luni. Se pot acorda concedii fără plată pentru studii (90 de zile pe an), pentru situații personale (tot 90 de zile într-un an calendaristic) sau până la 12 luni pentru angajare temporară în străinătate. Chestia e că, deși angajații nu sunt plătiți (e concediu fără plată, normal), pe perioada concediului fără plată ei își păstrează calitatea de angajat, care se contorizează ca vechime și care, de asemeni, mai produce diverse avantaje. Partea mai proastă este că, în cazul unora care-și prelungesc la infinit concediile fără plată la stat, posturile (limitate birocratic) sunt blocate și nu pot fi angajați alți oameni, care chiar să și muncească.
Ce cazuri interesante avem,
însă, la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brânzeu“ Timișoara?
Păi, să vedem.
Maria Daciana Novac, șefă birou TESA, e în concediu fără plată din 15 iulie 2019, concediu care urmează să expire pe 15 iulie 2021, la 24 de luni de la începere.
Alina Ana Ștefania Bumbar-Pace, asistent medical generalist ATI, a intrat în concediu fără plată pe 1 noiembrie 2017 și a mai ieșit pe 1 noiembrie 2020, după 36 de luni.
Lavinia Ileana Rușmir, asistent medical generalist, a fost în concediu fără paltă din 15 ianuarie 2018 până pe 15 ianuarie 2021, tot 36 de luni.
Cristian Mihai Nuță, medic primar Neurochirurgie, a intrat în concediu fără plată pe 1 februarie 2017 și a mai ieșit de-abia pe 1 februarie 2021, după 48 de luni. Dacă nu cumva și l-o fi prelungit din nou.
Iar aceștia au fost/sunt performerii medii
ai concediilor fără plată ilegale de la SCJUT. Acum, în sunet de fanfară, să întindem covorul roșu și să facem loc performerilor.
Radu Prejbeanu, medic primar Ortopedie, și-a început concediul fără plată pe 29 decembrie 2015 și, până azi, a adunat concedii fără plată după cum urmează: 29.12.2015 – 03.01.2016; 25.07.2016 – 05.08.2016; 01.05.2017 – 01.05.2018; 05.2018 – 01.05.2019; 01.05.2019 – 01.05.2020; 01.05.2020 – 01.05.2021. Practic, de cinci ani și jumătate, omul a fost aproape permanent în concediu fără plată, găsindu-și mici răstimpuri pentru a trece pe la angajatorul de bază, să-l onoreze cu chipu-i august. Nici nu avea cum altfel, căci Radu Prejbeanu, de fapt, nu lucrează la SCJUT, fiind director medical la spitalul „Premiere“, parte a rețelei „Regina Maria“.
Un alt performer este Ioan Tiberiu Bratu, medic primar Chirurgie plastică. Ăsta, măcar, a prins gustul concediilor fără plată în octombrie 2007, iar de atunci tot așa o ține: 03.10.2007 – 12.10.2007; 16.09.2009 – 30.09.2009; 17.08.2011 – 04.09.2011; 15.02.2012 – 29.02.2012; 01.03.2012 – 15.03.2012; 09.04.2012 – 09.05.2012; 25.02.2013 – 22.03.2013; 25.05.2016 – 31.08.2016; 01.09.2016 – 31.12.2016; 01.01.2017 – 30.06.2017; 01.07.2017 – 31.12.2017; 01.01.2018 – 31.12.2018; 01.01.2019 – 30.06.2019; 01.06.2019 – 31.12.2019; 01.01.2020 – 31.12.2020. Marfă, nu? Dar ce atâta muncă la stat, când, de fapt, Ioan Tiberiu Bratu are propria sa clinică de chirurgie plastică, unde treburile merg ca unse cu silicoane, Botoxuri și alte alea?
Și, dacă oamenii au, de fapt, unde munci
(chiar și muncesc, pe bani foarte buni), de ce Dumnezeu mai țin blocate posturile alea dintr-un spital de stat? De ce nu pleacă de tot în privat, dedicându-se profitului?
Păi, e o singură problemă. Ca să poată fi profesori la Universitatea de Medicină și Farmacie Timișoara (da, sunt), trebuie să profeseze într-o clinică universitară. Cum spitalele sau clinicile în care lucrează de fapt nu au acest statut, șmecherii își țin blocat (ilegal) postul de la SCJUT, ca să figureze în acte ca angajați ai unor clinici universitare. Vorbim aici fix despre campionii Prejbeanu și Bratu.
Că nici pe la UMFT nu se duc să predea, bazându-se pe restul sistemului, e altă chestie. Banii îi fac în privat, restul lucrurilor sunt pentru orgoliu și pentru renume. E drept, renumele aduce și el bani în privat, că una e să te opereze „dom’ profesor“…
După un raport al Curții de Conturi,
a devenit clar că la SCJUT s-au împins lucrurile cam prea departe sub conducerea iscusită a ultimilor doi manageri: Marius Craina și Raul Pătrașcu. Așa că, de teama repercusiunilor, pe 16 martie 2021, Ioan Tiberiu Bratu și-a dat demisia de la SCJUT, urmat de Radu Prejbeanu, pe 1 mai 2021. Asta, însă, după ani și ani. De concedii fără plată ilegale.
Acum, cei doi nu mai sunt medici în clinici universitare. Dar când a fost asta o problemă pentru UMFT? Stați pe aproape, să vedem împreună când vor deveni clinici universitare spitalul „Premiere“ sau Brol Center. Iar cei doi vor fi și mai câștigați, căci vor avea la îndemână rezidenți plătiți de stat, dar lucrând pentru ei. Păi, nu?
