Între ilegaliștii comuniști români, apăruți ca ciupercile timide după primul război mondial, a răsărit o floare. Hana Rabinsohn, rămasă în registrele Siguranței sub numele Ana Pauker, era fiică de haham și nepoată de rabin, născută într-un sat de lîngă Vaslui, în 1893, dintr-o mamă evreică de indiscutabilă puritate. Părinții Hanei, Herașcu și Sara, i-au încurajat setea de învățătură și i-au luat, pe lîngă școală, lecții particulare. Așa că, înainte să devină o cominternistă fioroasă și crudă, Ana Pauker a fost o strălucită studentă la Medicină, o cunoscătoare redutabilă a istoriei, filozofiei și literaturii europene. Vorbea, pe lîngă româna cu accent moldovenesc, ebraica, franceza, germana, italiana și rusa.
Încă din copilărie, fața ei a căpătat acea expresie dură tipică nebunilor, ucigașilor și oamenilor sortiți istoriei. Ochii verzi aveau un licăr tăios, dobîndit din lunga contemplare a spintecărilor rituale pe care hahamul Herașcu le efectua asupra animalelor vii, ca să le transforme în hrană coșer. Buza de sus i se prăvălea peste cea de jos ca un cioc de pajură gata să sfîșie. Dar cînd Ana zîmbea, chipul ei redevenea, pentru o clipă, uman. Trupul era ciolănos și îndesat, clădit parcă special pentru povara și ghionturile luptei de clasă. Nu era o ființă urîtă, ci o făptură cu două fețe, un fel de harpie care se putea transforma, pe perioada rutului, în nimfă socialistă.
Pe vremea cînd urma școala profesională „Rașela și Filip Focșăneanu“ din București a descoperit primele texte scrise de Karl Marx și a înțeles că dragostea vieții ei va fi instaurarea violentă a comunismului în lume. Chiar dacă a studiat medicina la Geneva, între 1918 și 1919, a contractat în cafenelele frecventate de bolșevici boala incurabilă a leninismului. Iubitul ei de tinerețe, Heinrich Sternberg, a smuls-o din brațele anatomiei și a aruncat-o la pieptul revoluției mondiale, acolo unde puteai lăsa baltă individul ca să îmbrățișezi întreaga omenire, toată odată sau pe rînd.
Purtată de acest amor ideologic, Hana Rabinsohn ajunge la Paris, unde îl cunoaște pe Marcel Pauker. Marcel moștenea sîngele unei familii de intelectuali evrei, ziariști și avocați cu vederi socialiste, dar avea idei mai radicale. El a îndemnat-o pe Ana să treacă direct la fapte, să se înscrie în Partidul Comunist care abia începea să pîlpîie în România și să-și îndrepte privirea spre marele proiect al poporului rus. În 1922, cînd au fost arestați amîndoi pentru activități politice ilegale, Ana avea dubla calitate de membru PCR și agent sovietic.
Nimeni nu bănuia potențialul revoluției bolșevice, așa că soții Pauker au fost eliberați repede din arest și lăsați să meargă în Elveția. Țara cantoanelor era pe atunci locul unde se fabricau cele mai bune ceasuri din lume, pe care Cominternul le adăuga bombelor sale pe bază de ideologie sau de dinamită.
Wow ce tare….Parca mi-ai descris ultima iubita.Oare ar trebuii sa ma tem???